Mircea Rusnac – Sinagogile din Banat. Câte au fost, câte au mai rămas

În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, în Banatul istoric a existat o populație evreiască însemnată, care la recensământul din 1910 atingea aproximativ două procente din totalul locuitorilor. Ea prezenta o situație materială și spirituală foarte bună, ceea ce i-a permis să își construiască splendide lăcașuri de cult. Am putut inventaria un număr de 16 sinagogi bănățene în perioada de maximă înflorire a comunităților, dintre care însă, în urma înrăutățirii situației din ultimul secol, mai mult de jumătate au dispărut.
Cea mai tristă situație au cunoscut-o sinagogile din Banatul sârbesc, care în 1919 puteau fi întâlnite la Becicherecu Mare, Panciova, Vârșeț, Chichinda Mare și Biserica Albă, dar și în unele comune mari, precum: Debeljača (locuită majoritar de maghiari), Kovačica (locuită în majoritate de slovaci) sau Ecica (cu locuitori în majoritate români). Dintre aceste opt foste sinagogi, numai ruinele celei din Vârșeț mai pot fi văzute astăzi. Celelalte au dispărut fie în timpul ocupației naziste a Iugoslaviei (sinagoga din Becicherecu Mare în 1941), fie în timpul regimului comunist ulterior. Naziștii au distrus aproape complet comunitățile evreiești din Banatul sârbesc, după încheierea celui de-al doilea război mondial rămânând acolo numai câțiva membri ai acestora. Ei nu au mai putut administra și întreține sinagogile din regiune, astfel încât statul comunist iugoslav le-a confiscat și le-a demolat (pe cea din Chichinda în 1953, pe cea din Panciova în 1956 etc.). În acest mod, s-a ajuns ca astăzi în Banatul sârbesc să nu mai existe nicio sinagogă funcțională.
Situația din Banatul românesc este ceva mai bună, în sensul că aici a dispărut în ultimele decenii numai sinagoga din Bocșa, unde nu mai există nici reprezentanți ai comunității evreiești. Celelalte șapte sinagogi mai există: la Lugoj, care este cea mai veche, datând din 1843; cele patru sinagogi din Timișoara (sinagoga din Cetate, construită în 1865; sinagoga din Fabric, ridicată în anul 1889; sinagoga ortodoxă din Fabric, tot din anul 1889; și sinagoga din cartierul Iosefin, construită în 1895); sinagoga din Caransebeș, datând din 1894; și sinagoga din Reșița, ridicată în anul 1907. Aceasta din urmă se evidențiază prin modul în care clădirea era încălzită, cu ajutorul unui racord electric prin pardoseală.
În concluzie, dintre cele 16 sinagogi existente în 1919 în Banatul istoric, astăzi mai există numai șapte clădiri. Toate cele opt sinagogi din Banatul sârbesc, ca și cea de la Bocșa, au dispărut. Nici cele existente nu se prezintă într-o stare prea bună, fiind nevoie de eforturi susținute pentru salvarea lor. Ele fac parte din patrimoniul cultural și istoric al Banatului și sunt o moștenire inestimabilă lăsată de înaintași.