Mircea Rusnac – Toponimia unitară a Banatului

Zrenjanin, cel mai mare oraș al Banatului sârbesc, s-a numit până în 1935 Becicherecu Mare. Există și acum localitatea Becicherecu Mic, aflată în Banatul românesc. La fel se poate spune și despre Gaiu Mare, situat în partea sârbească, și despre Gaiu Mic din partea românească. În schimb, Jamu Mare este în Banatul românesc, iar Jamu Mic în cel sârbesc.
Jimboliei i se spune în limba germană Hatzfeld. Iată însă că în Banatul sârbesc șvabii locuiau și în Neuhatzfeld, adică Jimbolia Nouă. Acum localitatea respectivă se numește Čestereg. În sud-estul Banatului, nu departe de Herculane, este localitatea Cănicea (în maghiară Kanizsa). Dar și la mare distanță de aceasta, pe malul Tisei, se află Cănicea Turcească (Törökkanizsa, Novi Kneževac). Toponimia bănățeană veche este unitară pe întregul cuprins al regiunii.
Acest lucru este și mai evident când constatăm că există toponime și hidronime identice atât în Banatul românesc, cât și în Banatul sârbesc. În ambele există câte un Nicolinț, câte un Cenei, un Coștei sau o Șușară. Există un Sânmihai Român și un Sânmihai German în partea românească, dar și un Sânmihai în partea sârbească.
Sunt mărturii istorice ale Banatului, pe care prezentul nu a reușit să le șteargă. Dacă un bănățean dintr-o parte observă un toponim sau un hidronim în partea cealaltă care îi sună cunoscut, realizează imediat că, deși a fost nevoit să traverseze o graniță, se află tot în regiunea sa natală. Chiar dacă România și Serbia au înlocuit oficial unele dintre aceste denumiri, ele continuă să fie utilizate în vorbirea populară. Caracterul bănățean al Banatului nu a putut fi eludat.