În anul 1941, juristul Comunităţii de avere din Caransebeş, dr. Antoniu Marchescu, publica o lucrare deosebit de importantă privitoare la trecutul Banatului, care şi astăzi este des citată în scrierile istorice. Se intitulează Grănicerii bănăţeni şi comunitatea de avere (Contribuţii istorice şi juridice). Până acum, această lucrare nu a fost depăşită de puţinele scrieri ulterioare consacrate acestor probleme, ea păstrându-şi, astfel, întreaga valabilitate.
Însufleţit de idealuri patriotice, Marchescu a trimis un exemplar din lucrarea sa, cu dedicaţie, mareşalului Ion Antonescu, în acel moment prim-ministru şi conducător al statului român. Momentul istoric în care s-a produs acest gest era unul deosebit de important în istoria ţării. La 22 iunie 1941, odată cu armata germană, trupele române trecuseră Prutul, iar în decurs de o lună au fost eliberate de sub stăpânirea sovietică Basarabia şi nordul Bucovinei. Întreaga Românie era cuprinsă de un val de elan patriotic, mai ales că anul precedent, 1940, a fost poate cel mai umilitor din întreaga noastră istorie, regimul lui Carol II cedând fără luptă o treime din teritoriul naţional în favoarea Uniunii Sovietice, Ungariei şi Bulgariei. Setea de revanşă era aşadar foarte mare.
Actul parţial reparator din vara anului 1941, săvârşit sub conducerea lui Ion Antonescu, a bucurat din aceste motive inimile românilor, care îi erau foarte recunoscători noului conducător al statului. În acest mod poate fi înţeles şi gestul lui Antoniu Marchescu, de a-i trimite mareşalului, cu dedicaţie, un exemplar al Grănicerilor bănăţeni.
Probabil spre surprinderea autorului, mareşalul Antonescu i-a răspuns acestuia printr-un mesaj de mulţumire. Documentul, datând din 8 decembrie 1941, se află în arhiva Muzeului Banatului Montan din Reşiţa, având nr. 10.775. Este emis de către Cabinetul conducătorului statului şi poartă semnătura olografă a lui Ion Antonescu.
În continuare, redăm în întregime mesajul de răspuns al mareşalului:
„Conducătorul Statului Român
Bucureşti, 8 Decembrie 1941.
DOMNULE MARCHESCU,
Primind lucrarea D-voastre „Grănicerii bănăţeni şi comunitatea de avere”, trimisă mie cu dedicaţie, vă mulţumesc călduros şi vă felicit pentru culegerea aceasta de preţioase documente istorice, menite a cunoaşte mai bine trecutul bravei populaţii româneşti din Banat.
Primiţi asigurarea stimei mele.
Antonescu, MAREŞAL AL ROMÂNIEI şi CONDUCĂTORUL STATULUI.
Domniei-Sale
DOMNULUI DR. ANTONIU MARCHESCU
advocatul comunităţii de avere
CARANSEBEŞ.”
După cum se poate vedea, mareşalul Antonescu a adresat cuvinte frumoase autorului cărţii şi s-a referit în mod elogios la românii bănăţeni şi la istoria acestora. Este probabil una dintre foarte rarele mărturii ale raportului Antonescu-Banat, ştiut fiind faptul că situaţia politico-militară a acelui moment punea în prim-plan evoluţia evenimentelor de la graniţa răsăriteană a ţării. Naţionalist înfocat, mareşalul nu făcea însă nicio deosebire între regiunile acesteia.
Chiar dacă soarta ulterioară a lui Antonescu şi a ţării a fost tragică, totuşi Antoniu Marchescu a păstrat documentul din 8 decembrie 1941 în arhiva sa până la sfârşitul vieţii. În acest mod, el a ajuns până la noi.
Istoria Banatului 