La 16 aprilie 2022 am vizitat orașele bănățene Biserica Albă și Vârșeț, precum și câteva sate din împrejurimi. Apropierea graniței se face simțită din plin acolo, regiunea, înfloritoare cândva, fiind acum tratată ca una de margine.
Mai ales la sate, depopularea este vizibilă. Multe case goale, din unele nemairămânând decât fațada, se înșiruie de-a lungul drumului. Biserica din Kaluđerovo, construită în 1868, este în curs de ruinare. Chiar și în cele două orașe sunt destule clădiri abandonate. Mai bine se prezintă satele Vračev Gaj și Iasenova, parțial Stara Palanka, ultima fiind puternic depopulată și evidențiindu-se prin restaurantele de pe malul Dunării, cu specific pescăresc.
Pe scurt, acea parte a Banatului sârbesc este foarte asemănătoare cu cea aflată dincoace de graniță. Șosele identice, gunoaie aruncate pe margini, localități în declin. Fostul caracter german al orașelor Biserica Albă și Vârșeț a dispărut de mult timp. Regiunea își așteaptă din plin renașterea, iar pentru aceasta o condiție obligatorie ar fi ca granița să dispară și astfel soarta de teren marginal să fie excedată.
Influența acolo a Banatului românesc este destul de mare. Mulți oameni vorbesc destul de bine românește, cumpărăturile se pot face în lei, iar mărfurile au și etichete bilingve. Banatul sârbesc este mai aproape de noi decât credem.
Istoria Banatului 