Arhivă pentru Aprilie 2013

Mircea Rusnac – Regiunea Banat în realitatea cifrelor

20 Aprilie 2013

 

BanatChiar dacă menţinerea de către guvernanţi a actualelor regiuni de dezvoltare pare bătută în cuie, nu putem evita efectuarea unor scurte calcule comparative, pentru a evidenţia varianta care ar fi fost cea mai convenabilă pentru reunirea Banatului românesc. Aceste calcule iau în seamă menţinerea judeţelor create în 1968, care prezintă mari abateri faţă de limitele tradiţionale ale regiunilor istorice. Luând în discuţie suprafaţa judeţelor, vom vedea care ar fi fost varianta cea mai avantajoasă.

Datele provin din Micul atlas geografic al lui A. Bârsan, ediţia din 1978. Unele lucrări mai noi prezintă cifre uşor diferite, însă nu acest lucru este cel mai important, ci concluziile care pot fi trase. Aşadar, conform lucrării menţionate, cele patru judeţe care alcătuiesc Regiunea 5 Vest au următoarele suprafeţe: Timiş – 8.678 kmp, Caraş-Severin – 8.514 kmp, Arad – 7.654 kmp şi Hunedoara – 7.016 kmp. Totalul regiunii ar fi de 31.862 kmp. Din aceştia, suprafaţa efectivă a Banatului istoric este mult mai mică. Ştiind că partea românească a Banatului are 18.966 kmp şi scăzând din aceştia porţiunea aflată în judeţul Mehedinţi, de aproximativ 750 kmp, rămân circa 18.216 kmp. Raportat la suprafaţa totală a Regiunii Vest, de 31.862 kmp, teritoriul bănăţean ar reprezenta numai 57,17% din aceasta.

În cazul în care ar fi reunite într-o regiune toate cele cinci judeţe cuprinzând teritorii bănăţene, adică şi Mehedinţiul cu suprafaţa de 4.900 kmp, totalul ei ar fi de 36.762 kmp. Cei 18.966 kmp ai Banatului ar însemna doar 51,59% dintr-o asemenea regiune. Cea mai mare pondere ar avea-o Banatul în cazul excluderii din Regiunea Vest a judeţului Hunedoara. Suprafaţa judeţelor Arad, Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi este de 29.746 kmp. Ea ar cuprinde tot Banatul istoric, cu excepţia satelor Pojoga şi Sălciva din judeţul Hunedoara. Banatul ar reprezenta în cadrul unei asemenea regiuni aproximativ 63% din suprafaţa totală.

Aşadar, recapitulând: 57% în cadrul regiunii actuale, 51% în cazul adăugării la aceasta a judeţului Mehedinţi şi 63% în cazul adăugării Mehedinţiului şi a eliminării Hunedoarei. Date fiind modalitatea în care s-au format judeţele în 1968 şi faptul că acum ele sunt menţinute, acesta ar fi procentajul cel mai mare pe care teritoriul bănăţean l-ar putea atinge în cadrul unei regiuni nou-create. Poate toate aceste calcule au fost inutile, dar ele ne pot crea o imagine a situaţiei în care ne aflăm în momentul de faţă.

Mircea Rusnac – Împotriva africanizării României

2 Aprilie 2013

 

regionalizare2

În timpul facultăţii am urmat un curs opţional de Istoria Africii. Ce mai reţinem de acolo este următorul fapt: când puterile coloniale europene au început, în secolele XVIII-XIX, să ocupe teritorii de pe continentul negru, le-au delimitat, administrat şi denumit conform propriilor interese, fără a ţine cont de realităţile etnice şi de specificul zonal. Prin urmare, coloniile africane, devenite ulterior, în perioada postbelică, state independente, aveau nişte graniţe complet arbitrare, unele înglobând mai multe populaţii sau formaţiuni tribale diferite, iar alte populaţii sau triburi fiind divizate în mai multe state. În plus, vechile colonii erau împărţite administrativ conform intereselor europenilor, fără a se ţine cont în niciun fel de tradiţiile şi diferenţele locale. Astfel, aceste subdiviziuni au primit denumiri edificatoare, conforme intereselor noilor stăpâni: Nord, Sud, Vest, Centru, Sud-Est, Nord-Vest etc. Atlasele geografice mai vechi abundau în asemenea denumiri administrative.

Ulterior, în Africa situaţia s-a mai schimbat. Se petrece în schimb un fenomen asemănător celui de acum două secole tocmai în Europa, unde state ca România, Bulgaria şi probabil şi altele au început să fie împărţite administrativ în regiuni denumite Nord, Sud, Centru… O ciudată repetare a istoriei, am putea spune. Această teribilă coincidenţă trebuie însă să ne dea de gândit. Că asemenea denumiri arbitrare sunt impuse de „puterea colonială”, complet necunoscătoare a realităţilor locale, este evident. Ce pretenţie putem avea faţă de unii care încurcă şi acum Bucureştiul cu Budapesta? Însă cel puţin noi ar trebui să ştim că în trecut regiunile României nu se numeau Est, Vest, Nord, ci Moldova, Banat, Maramureş. Cât ar fi de greu să denumim viitoarele regiuni administrative conform tradiţiilor şi specificului lor de aproximativ o mie de ani? Europenii ar putea fi tentaţi să ne împartă în Centru, Nord-Est sau Sud-Vest, dar noi le-am putea arăta politicos, în cazul unei minime verticalităţi, că aceste regiuni trebuie să se numească, după istoria pe care o au, Transilvania, Bucovina sau Oltenia. Chiar dacă avem un statut de colonie, nu trebuie să fim confundaţi chiar cu africanii secolelor XVIII-XIX.

În aceasta ar consta aşadar rolul autorităţilor româneşti. Să susţină cu hotărâre tradiţiile noastre istorice. Pe harta noii Europe trebuie să existe şi denumiri româneşti, nu convenţionalele puncte cardinale. În cel mai rău caz, regiunile ar trebui lăsate să îşi aleagă fiecare denumirea pe care o consideră mai potrivită.

Iar dacă, de exemplu, proiectata Regiune 5 Vest şi-ar lua numele de Banatul Românesc, prin analogie cu cel sârbesc şi cu cel unguresc, nu am avea nimic împotrivă.