Mircea Rusnac – Supliment de cartofilie reșițeană

Noua carte a lui Helmut Kulhanek cuprinde cele zece actualizări anuale la volumul de Cartofilie reșițeană, care au fost astfel adăugate lucrării de bază.* În acest fel, numărul vechilor ilustrate din Reșița și împrejurimi a crescut de la 876 la 1.200. Între ele, unele prezintă o valoare documentară deosebită.

Numărul ilustratelor multiple a ajuns la peste 40 (diferite), veritabil record național (p. 29). Între acestea, una cu șapte segmente, o mare raritate a cartofiliei nu numai reșițene și naționale, ci chiar și mondiale, având lungimea respectabilă de 62 cm. (p. 45)

Trei fotoilustrate extrem de rare documentează participarea asociațiilor de aeromodelism din Reșița și Oravița la o competiție din zona gării Budapesta Sud la sfârșitul deceniului al treilea al secolului al XX-lea (p. 19).

Piesa nr. 990 prezintă vizita regală din 1926 la Fabrica de locomotive din Reșița (p. 29).

Un număr de cinci exemplare arată aspecte din Carașova. Altele, veritabile rarități, ne arată vechea moară a lui Țagu (nr. 1022) sau fostul pod peste canal din dreptul magazinului „Munca” (nr. 1016). Piesa nr. 1018, de proveniență franceză, a fost emisă cu ocazia unei conferințe a Uniunii Interparlamentare din anii 30 ai secolului al XX-lea (p. 39).

O piesă unică până în prezent este cea cu imaginea din peștera Stârnic, „bijuterie speologică, sacrificată conștient și distrusă în anii 80 ai secolului trecut, în favoarea unei cariere suplimentare de piatră.” (p. 45)

În anul 1909, piața se ținea în Strada Gării de atunci, de la biserica romano-catolică spre gara uzinei, aflată pe locul actualului Palat al C.F.U. Figura 1082 reprezintă portretul lui Augustin Pittner (1879-1965), personalitate reșițeană unanim respectată, învățător cu școală elementară privată în Strada Furnalelor (p. 53).

Fotoilustrata cu nr. 1092 prezintă secția de gimnastică a U.D.R.-ului în anul 1930. Valoare documentară au și nr. 1093 și 1094, cu aspecte de la întâmpinarea la gara din Reșița Română a ministrului industriei și comerțului Gheorghe Tătărescu, cu ocazia vizitei acestuia din 18 aprilie 1935. Fotoilustrata cu nr. 1111 ne arată faza finală a construirii catedralei ortodoxe din 1939. Biserica veche, încă nedemolată, era aliniată la trotuar (p. 65).

În figura 1113 se vede „baia în aer liber” amenajată în preajma hidrocentralei „Länd” în anii 1918-1919, prin inițiativa funcționarului superior Koloman Richling pentru funcționarii Societății St.E.G. și familiile acestora. Ulterior, acest modest bazin a fost mărit pentru public și modernizat, devenind Ștrandul U.D.R. (p. 71).

Preotul Josef Brand din Timișoara, foarte bun fotograf, a imortalizat numeroase aspecte din Reșița anului 1895. Ele pot fi contemplate în relief cu un stereoscop (p. 71, 77 și 87).

O atenție deosebită merită și impresionantul rezervor de apă din apropierea fostului complex al familiei Oppelcz din Strada Rândul 3 (p. 71), ca și fratele său geamăn, aflat, în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, pe versantul drept al Văii Sodol, puțin în amonte de cantonul Minda (p.77).

În figura nr. 1125, deasupra carierei, se distinge crucea de pe Dealul Crucii, aflată în 1895 încă pe locul inițial, de unde a fost mutată ulterior (p. 77).

Valoroasă este imaginea 1152 cu vechea stavilă deviatoare pentru canalul Oțelăriei și pot fi considerate rare cele trei aspecte de la inundația din 1912 (p. 87).

Mulțumim încă o dată lui Helmut Kulhanek pentru efortul de a ne prezenta cele 1.200 de imagini vechi, număr care, după cum afirmă chiar el, „era considerat ca incredibil pentru un oraș pe atunci modest ca mărime și populație, însă uriaș ca pondere economică” (p. 87).

*Helmut Kulhanek, Cartofilie reșițeană. Ilustrate istorice din patru decenii 1898-1938. Supliment. Reschitz. Historische Ansichtskarten aus vier Jahrzehnten 1898-1938. Ergänzung, Ediție proprie, 2023, 126 p.

Mircea Rusnac – Legenda bisericii din Arača

Ruinele bisericii medievale de la Arača (Aracs) sunt cea mai importantă mărturie a trecutului maghiarilor din Voivodina. Potrivit tradiției, acolo s-ar afla mormântul regelui Ștefan cel Sfânt.

Odată la fiecare 13 ani, în noaptea de 20 august, în jurul ruinelor apar flăcări albastre, iar în apropierea altarului se ivește o zână, care ține în mână o cupă de aur. Ea promite acea cupă celui ce se va încumeta să refacă biserica, distrusă încă din timpul invaziilor tătare. Dar de atunci și până astăzi, nu s-a găsit nimeni care să câștige acea cupă.

Acum se pare că guvernul Ungariei va acționa pentru reconstruirea bisericii.

Mircea Rusnac – Personalități istorice din Banatul sârbesc (IV)

Noul episod al acestui serial aduce în atenție încă o serie de importanți oameni ai Banatului sârbesc, demni de a fi incluși în istoria regiunii noastre. Ne putem face o idee generală asupra lor urmărind personalitățile cu aniversări legate de intervalul februarie-martie.

Prima farmacie din actualul Banat de sud sârbesc a fost deschisă în localitatea Debeljača (Torontálvásárhely). Instrumentele necesare au fost aduse de la Budapesta, iar primul farmacist a fost Ambrózy Sándor (1885).

La 14 martie 1932 s-a născut, la Mokrin (Mocrin), Miroslav Mika Antić. A fost poet, regizor de film, jurnalist și pictor. A decedat în 1986.

Scriitoarea și traducătoarea Draga Gavrilović s-a născut la Srpska Crnja (Cernea) în 1854. Este considerată întemeietoarea romanului feminin sârbesc. A scris poezii, povești, a tradus din germană și maghiară. Suferea de tuberculoză și a murit în localitatea natală la 25 februarie 1917.

Fotograful Milan Jovanović a învățat meserie în atelierul tatălui său din Vârșeț, apoi a practicat-o la Viena, München, Paris și Trieste. În 1903 a înființat la Belgrad primul studio din Serbia, unde a imortalizat numeroase personalități ale epocii. A murit la Belgrad la 17 martie 1944.

Marele actor Andrija Lukić a murit la 11 martie 1914 la Vârșeț. De la vârsta de 13 ani a jucat pe scenele teatrelor din Novi Bečej, Novi Sad (în special) și Panciova.

Istoricul de artă Vukosava Popović s-a născut la 3 martie 1919. A condus mult timp muzeul din Zrenjanin. În anii 1964, 1970 și 1974 a efectuat stagii de cercetare în România, unde a studiat patrimoniul memorial sârbesc. În 1996 a publicat cartea Monumente sârbești în România. A murit în 1998.

Savantul bănățean Mihajlo Pupin a murit la New York la 12 martie 1935. Născut în 1858 la Idvor, în Banatul sârbesc, a făcut importante descoperiri în domeniile telegrafiei și telefoniei.

Mircea Rusnac – Poduri care unesc

Pe râul Timiș se află trei poduri foarte vechi, care seamănă foarte bine între ele: la Foeni, în actualul Banat românesc, la Modoș (Jaša Tomić) și la Șurian (Šurjan), în actualul Banat sârbesc. Documentele atestă că ele au fost construite în timpul Mariei Tereza, însă tradiția populară, la fel ca și în alte cazuri, le atribuie perioadei turcești.

Conform unei legende sârbești, beglerbegul Timișoarei, mergând pe drumul către Becicherecu Mare și Panciova, a constatat că Timișul nu putea fi trecut decât pe niște podețe din scânduri, foarte nesigure. De aceea, el a dat ordin unor meșteri să ridice două poduri în acea zonă. Sârbii localnici au solicitat însă ca numărul lor să fie de trei, cu trimitere la Sfânta Treime. Tolerant, beglerbegul a acceptat și meșterii s-au apucat de treabă. Însă ce construiau ziua se surpa noaptea (mitul balcanic întâlnit și în legenda meșterului Manole). Într-o noapte beglerbegul a văzut o lumină și a auzit un glas care îi spunea ca acele poduri să fie făcute în locurile în care vor fi găsite trei fete nefericite din dragoste. Lacrimile lor să fie adunate în trei cupe de aur, care să fie zidite în locuri secrete din viitoarele construcții, care în acest fel nu se vor mai surpa.

Beglerbegul a trimis oameni pe teren să caute cele trei fete, însă ei nu le-au găsit. Abia în ultima zi a termenului primit fetele s-au prezentat singure, povestindu-și necazurile. Lacrimile lor au fost strânse, iar podurile s-au putut construi în sfârșit. Apoi cei care cunoșteau secretul locurilor în care au fost zidite cele trei cupe și-au pierdut văzul și auzul, fetele au murit în scurt timp, iar cei trimiși să lămurească situația nu s-au mai întors la cei dragi.

Mircea Rusnac – Miss Iugoslavia. Personalități istorice din Banatul sârbesc (III)

Continuăm prezentarea personalităților Banatului sârbesc cu alte nume despre care este necesar să se știe și în Banatul românesc. O importanță aparte o prezintă bănățeanca devenită Miss Iugoslavia în perioada interbelică și contextul în care s-a afirmat, însă ea va fi însoțită în acest grupaj și de alți pictori, scriitori și poeți.

Marie Eugenie Delle Grazie s-a născut la Biserica Albă în 1864. După moartea tatălui ei, în 1873, familia i s-a mutat la Viena. A fost scriitoare, poetă, iar piesele sale de teatru s-au jucat de multe ori pe scenele vieneze. A scris și articole în favoarea drepturilor femeilor. A murit la Viena la 18 februarie 1931.

Olga Đurić din Becicherecu Mare a fost aleasă Miss Iugoslavia la 29 ianuarie 1932, la concurență cu o domnișoară din Zagreb și una din Cetinje. Era fiică de preot și a urmat facultatea de filosofie. În timpul războiului s-a căsătorit la Cairo cu fiul generalului Simović și a murit la Belgrad în 1968.

Scriitorul Ivan Ivanji, născut la Becicherecu Mare la 24 ianuarie 1929, spunea într-un interviu din revista Vreme din 2017: „Mi se părea că trăim într-o idilă în Becicherec, pentru că nu simțeam nicio diferență între sârbi, unguri, germani, români, slovaci, evrei… Totul a fost amestecat, nu mi-am dat seama că există diferențe, toți au amestecat limbile. Primul vecin din apartamentul de la etaj a fost preotul. Fiica lui cea mare era Miss Iugoslavia.”

Scriitorul, criticul literar și de artă și dramaturgul Todor Manojlović s-a născut la 17 februarie 1883 la Becicherecu Mare. El a pus bazele dramei sârbești moderne. A fost profesor la Academia de Arte din Belgrad. A murit în 1968 la Zrenjanin.

Svetozar Miletić, fruntașul politic al sârbilor din Voivodina, a murit la 4 februarie 1901 la Vârșeț. Născut în 1826 și bănățean după mamă, el a avut raporturi foarte bune cu politicienii români din Banat, cu care a colaborat în numeroase rânduri.

Pictorul Aleksandar Sekulić s-a născut la 2 februarie 1877 la Becicherecu Mare. A absolvit Academia de Artă din München și a participat la fondarea Academiei Sârbe de Artă din Belgrad. A pictat portrete și peisaje și a murit în 1942.

Poetul romantic și preotul Vasilije Vasa Živković s-a născut la Panciova la 31 ianuarie 1819. A luptat în revoluția de la 1848 și a scris câteva poezii patriotice cunoscute și astăzi. A murit în 1891.