Mircea Rusnac – Reședința de vară Mavrokordato din Chichinda Mare

Unul dintre cele mai frumoase odinioară, dar dintre cele mai distruse astăzi, castele din Banat este reședința de vară Mavrokordato. Ea a fost construită de un prinț rus numit Gheorghi Dimitrievici Mavrokordato, însă chichindenii o numesc uzual „Jovanovićev salaš”. Cneazul Mavrokordato s-a născut la Odessa, unde erau mulți greci încă din vremea când Ecaterina cea Mare i-a invitat în Novorusia, în 1881. Bogata și celebra familie Mavrokordato era răspândită deja într-o mare parte a lumii la acea vreme, în special în Europa de est. Familia Mavrokordato a avut un mare rol politic în Grecia, Turcia, Moldova și Țara Românească, iar contribuțiile sale în Rusia au fost enorme. Fratele și tatăl lui Gheorghi au fost uciși după revoluția bolșevică.
După terminarea studiilor la Universitatea din Petrograd, Gheorghi a fost numit secretar la consulatul imperial rus de la Budapesta. El a rămas acolo până la începutul primului război mondial. La Budapesta s-a căsătorit cu Katarina Jovanović, fiica senatorului Stevan Jovanović din Hajdučica. Mama ei, Olga Jovanović, era fiica lui Lazar Dunđerski și proprietara castelului din Hajdučica. În timpul războiului, prințul a fost repartizat la ambasada rusă din Paris. După război, el s-a mutat în Serbia, patria soției sale. În anii 1920, el a construit o reședință de vară pe proprietatea sa „Duboko”, comparabilă cu cele mai frumoase castele din acea epocă.
Moșia era situată pe teritoriul Chichindei Mari. Prințul și prințesa au locuit acolo după revoluția bolșevică, ajutând emigrația rusă. Castelul a fost construit în stil neoclasic, având și elemente ale barocului, reprezentând un set eclectic de stiluri. Casa de vară avea o intrare cu coloane ionice. Deasupra arhitravei este un spațiu triunghiular decorat în relief, cum este caracteristic templelor grecești. Pe ea era stema personală a prințului. În vârful părții centrale se află o cupolă, element arhitectural al barocului, care poate fi văzută și la castelul Mavrokordato din Odessa.
Părțile castelului care se aflau în stânga și în dreapta aveau terase. Fațada avea ornamente copiate după cele ale castelului din Odessa. Interiorul camerei centrale avea o podea de șah din gresie albă și neagră. De la podea până la tavan se întindeau steagul Rusiei și portretul țarului. Casa de vară avea curent electric, alimentare cu apă, canalizare și încălzire centrală cu apă caldă. Era înconjurată de o gradină cu multe specii de plante exotice. Pentru cetățenii din Chichinda din acea vreme era un castel de basm, o clădire neobișnuită care i-a lăsat fără glas pe cei care au văzut-o pentru prima dată.
Prințul Mavrokordato iubea tehnologia modernă. În cupolă, în partea centrală, era un telescop, iar în casă erau aparate pe care mulți oameni le vedeau pentru prima oară. În fiecare vineri, prințul a organizat reuniuni, concerte și baluri, la care participau cei mai importanți chichindeni. După moartea sa din 1939, comuniștii au naționalizat casa, grădina și moșia, predându-le societății agricole „Galad” până în 1970. În 2010 casa de vară era clădire administrativă, fiind parțial întreținută. Apoi a fost abandonată. Locuitorii au folosit materialele de construcție pentru propriile nevoi. În anii 1990 mai exista partea centrală a castelului. Astăzi mai sunt numai patru stâlpi, frontonul și o parte a fundației, complet acoperite cu buruieni. Fostul parc de o frumusețe excepțională este acum o pădure deasă și de netrecut.