Mircea Rusnac – Cândva, Bocşa a fost staţiune climaterică

                        Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost una foarte prielnică pentru localitatea Bocşa Montană, aflată la circa 20 km de Reşiţa pe drumul către Timişoara. Fiind aşezată la altitudinea de 189 m peste nivelul mării şi beneficiind de un aer curat şi sănătos, ea a fost declarată staţiune climaterică prin decizia Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale nr. 46.713 din 25 iulie 1931.

                        Cu 786 de case şi locuită de numeroase etnii, Bocşa Montană era reşedinţă de plasă. Ea dispunea în acei ani de hotelul „Cerbul de Aur”, situat în centru şi având 30 de camere, restaurant, cafenea, cazinou, grădină de vară cu popicărie şi sală de dans cu scenă; de restaurantul „Unirea”, fost cinematograf, care avea o sală de dans şi o bibliotecă; de restaurantele „Becher” şi „Lupu”; de ştrandul şi restaurantul „Paradis”, care avea şi o pescărie pentru crapi, popicărie, arenă de tenis şi un parc al rozelor cu muzică de salon şi de jazz. Ştrandul era într-un bazin din beton cu apă curgătoare.

                        La aproximativ 1 km distanţă de comună se afla restaurantul „Bocşa Izvor” sau „Bründl”, cu popicărie şi instalaţii de gimnastică şi canotaj. Lângă el era atelierul fotografic „I. Dreher”. Fiind o zonă de vilegiatură, tot acolo se găsea platoul „Maier”, înconjurat de pădure bine întreţinută, cu o arenă sportivă şi cu locul unde a fost organizată prima tabără bănăţeană de cercetaşi.

                        La 1,5 km către est se aflau cele mai mari cuptoare de var din ţară, de la Colţan, zonă în care erau şi două peşteri mari, dintre care una avea, potrivit unei variante, nu mai puţin de 48 km lungime. Alte frumoase locuri de excursie în zona Bocşei mai erau: „Valea Medreşului”, unde vara erau organizate petreceri în aer liber, „Capela Calvariei”, de pe care în zilele senine se putea vedea până la Dunăre, „Smida”, pădurea de brazi de la „Măgura”, mina străveche de la „Buza Turcului” sau mânăstirea „Godinova”. Toate acestea se situau în locuri puternic împădurite.

                        Un rol important l-a jucat atunci sanatoriul „Dr. Velicsek”, pus la dispoziţia bolnavilor de nervi, anemie, inimă sau piatră la ficat. Acesta avea peste 100 de camere, oferind o îngrijire specială celor internaţi. El nu era frecventat doar de cetăţeni români, ci şi de bolnavi din Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi Ungaria.

                        Din comitetul de conducere a staţiunii climaterice Bocşa Montană făceau parte, printre alţii, Ionel Gaşpar, Francisk Kakerda, ing. Cornel Manciu, ing. Stefan Schick, dr. Cornel Petricu, dr. Liviu Ronca, dr. Ion Fira, primarul Vasile Perian etc.

                        Conform lui Ion Păsărică: „În zilele de târg furnică aci o lume amestecată, judecând după costume şi limbi, ce-i dă aspectul unei expoziţii cosmopolite, în care nu ştii ce să priveşti mai întâi: faţa îmbujorată a ţăranului român de baştină, melancolia şvabului bălan sau mustaţa răsucită spre urechi a ungurului.” În apropiere se aflau şi alte locuri de mare interes turistic, precum Ocna de Fier, Dognecea, Cacova sau Dealul Ariniş, cu o înălţime de 550 m şi pe care fuseseră descoperite urme de elefanţi şi de cai de mare.

                        După război, staţiunea Bocşa Montană a dispărut. Cazul cel mai elocvent este cel al sanatoriului Velicsek, transformat în Casă de cultură. Fosta proprietate mai cuprinde şi alte clădiri, precum şi un teren cu parc de circa 3 ha. Retrocedat foştilor proprietari, nu se ştie care va fi soarta sa viitoare, dată fiind intenţia acestora de a-l vinde. În acest fel, nici Bocşa nu face excepţie de la incertitudinile care bântuiesc astăzi multe moşteniri istorice.

                        Situată pentru prea puţin timp pe harta turistică a Banatului, staţiunea climaterică Bocşa Montană trebuie să fie cunoscută de publicul de astăzi, în speranţa unei viitoare renaşteri, pe care ar merita-o din plin.

Bibliografie: Ion Păsărică, Frumuseţile naturale ale Banatului cu localităţile climatice-balneare şi cataractele Dunării, Bucureşti, 1936, p. 42; Francisk Kakerda, Bocşa Montană – staţiune de cură şi turism, în Fruncea – revistă bănăţeană, an. III, nr. 24, 4 iunie 1936; Gabriela Şerban, La Bocşa, istoria are prioritate!, în Gazeta Bocşei, an. IV, nr. 1-3 (33-35), ianuarie-martie 2010, p. 7.

Mai multe imagini din perioada de înflorire a Bocşei pot fi văzute aici.

Anunțuri

6 Comments »

  1. 1
    Anca Says:

    Candva, judetul nostru era ceva! Acum… nu ne-au ramas decat vorbele si amintirile!

  2. 2
    david alexandru Says:

    Am copilarit in Bocsa Montana in 1964 tata a avut accident in mina si a orbit au trecut multi ani de atunci dar in viitorul apropiat vreau neaparat sa fac o excursie cu familia din Ungaria sa le arat locurile care mi-au facut amintirile ce le pastrez si azi Cu drag BOCSA

  3. 3
    Mike Hortenzia Says:

    Asa cum spunea si Ion Creanga , nu stiu altii cum sunt , dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele , am un sentiment de profunda apartenenta . Aici m-am nascut , aici locuiesc de peste 50 de ani . Bocsa copilariei mele arata altfel , era mult mai frumoasa si atractiva. Ma leaga de ea amintiri despre oameni si locuri . Gara din Bocsa Montana avea o firma albastra , treceau marfare …circula trenul Marinica pentru navetisti, Eruga era un canal functional si curat , strajuit de salcii pletoase , terenul de la Velicek era practicabil , aveam cinematograf , aveam cofetarie , aveam o Casa a pionierilor , aveam CMB , Intreprinderea Miniera , Fabrica de mobila , Sere , Avicola …oamenii erau mai deschisi , nu exista lupta pentru ziua de maine . Acum , Bocsa arata ca un oras dupa bombardament , a ajuns o ruina … n-a mai ramas decat amintirea ei … rar mai vezi lume pe strada, e un oras imbatranit si ruinat . Pacat !

  4. 4
    Mike Hortenzia Says:

    Verile ni le petreceam la Lacul Medres , unde venea multa lume , era animatie …ne duceam la Cabana Stejarul sa bem un suc … la 1 Mai si 23 August ne adunam la Maial si sarbatoream , circulau autobuze in Bocsa , parcurile erau pline de trandafiri , trotuarele nu erau desfundate , ieseam cu prietenii la plimbare … si scolile aratau altfel ! Totul s-a degradat in timp … acum Bocsa arata ca un oras parasit si uitat de lume

  5. 5
    Alfred Kovacs Says:

    Oare va reveni vreodata acest oras la gloria ce o detinea cu atata mandrie? E oare posibil sa visam astazi la ce va fi maine sau poimaine, cand pe langa noi totul cade? Nu se mai ingrijeste nimeni, iar orasul nu mai are parte de iubirea stramosilor nostri. Unde este cinematograful de alta data? Zace intins, mort, unde va ramane o trista amintire si pentru nepotii nostrii. Pacat de noi, locuitori strasnici, care nu ne dam dusi. Am fi putut fi in fruntea Romaniei, o mandrie a tarii, o atractie turistica, invidia multora, in schimb, suntem ceea ce suntem si ne chinuim sa traim o viata de caine. Daca ar vedea strabunicii nostrii in ce oras traim, si cat este de diferit de locul unde au murit, ne-ar plange de mila.

  6. 6

    Dealul Arinis este dealul Cacova?Arinis nu apare nicaieri in Caras.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: