Cu ajutorul unor vechi cărţi poştale din colecţia fostului director uzinal Petre Ballo vom putea reda unele aspecte din trecutul oraşului Reşiţa, mai puţin cunoscute locuitorilor de astăzi. Este vorba de imagini datând, majoritatea, din anul 1928, când viaţa localităţii se desfăşura în spiritul timpului, cu aspecte pitoreşti pentru noi. Cărţile poştale au fost editate de reşiţeanul Otto Schwarz.
Imaginea din mijloc surprinde un târg de fructe desfăşurat direct pe trotuar (vizavi de Biserica catolică), cum se mai întâmplă şi astăzi. Clădirea din fundal era Casa Orthmayr, pe colţ-parter era Librăria „Fraţii Deutsch”. Biserica romano-catolică este şi acum cea mai veche clădire existentă în localitate. Imaginea din dreapta ilustrează o stradă astăzi dispărută, mai jos de biserica evanghelică.
Această carte poştală este valoroasă în special pentru imaginea din dreapta, cuprinzând vechea biserică ortodoxă din Reşiţa Montană, care data din 1819. Ea avea să fie înlocuită ulterior cu catedrala din zona Muncitoresc. Pe locul acestei biserici se află acum treptele de la intrarea în catedrală. Clădirile şi podul din stânga sus nu mai există astăzi. Strada de jos avea acces lângă Cinema „Astra”, apoi în spatele fostei Primării. Linia ferată mergea către Oţelărie şi Turnătorie.
Aici prezintă interes imaginile Reşiţei în timpul verii şi al iernii, deşi locurile de unde au fost luate sunt diferite (de pe Dealul Crucii, respectiv din cimitir). În stânga sus, vechea Şamotă, altădată punct de reper al uzinei şi al oraşului.
Imaginea aceasta din interiorul Fabricii vechi de maşini (situată în locul Secţiei de Mecanică Grea de la U.C.M.R.) prezintă o cârmă de vapor fabricată acolo. În acele timpuri la Reşiţa se produceau lucruri excepţionale prin dimensiune şi calitate.
În stânga sus, Bârzava la Erbstollen, cu 150 metri mai sus de viitoarea Hală Nouă. Celelalte două imagini arată actuala Stradă Paul Iorgovici, care în acea vreme avea numeroşi pomi pe margini.
Aici pot fi recunoscute liceul vechi (atunci era nou) şi sinagoga, clădiri din fericire existente şi astăzi. Nu este cazul şi pentru vechiul spital cercual, înlocuit mai târziu de comunişti cu o policlinică, demolată şi ea mai apoi, când s-a construit Blooming-ul.
Cantina din stânga sus mai există şi acum în zona unde întoarce autobuzul de Margina, iar alături este Bârzava la Erbstollen. Se poate vedea Fabrica de locomotive. Mai târziu, acolo va fi construit podul de la Hala Nouă. Vilele de jos se găsesc şi astăzi în zona denumită Colonia Oltului, lângă Universalul vechi.
Spitzgarten a fost înlocuit în mare măsură după război cu clădirea Universalului, inaugurată în 1952. Poşta este actualul sediu al I.T.M., mult timp cunoscută drept Bar-Melody. Strada Principală, cu pomii aferenţi, este actuala Stradă Traian Lalescu. Clădirile din dreapta sunt: vechea Casă Muncitorească, apoi Weisz (papetărie, în curte Fabrica de celuloid), viitorul sediu al U.T.C. (vizavi de Casa pionierilor), „Textilele” (casa scundă) şi fostul Inspectorat Şcolar (acum Oficiul de pensii).
Dacă vechea centrală electrică Grebla mai poate fi văzută şi astăzi în zona Länd, Palatul Scheuchenstein şi Cinematograful „Astra” de vizavi nu mai există decât în asemenea imagini de epocă, devenite tot mai rare şi mai îndepărtate.
Bârzava la Erbstollen, vechiul pod din Stavila, existent înaintea celui sudat de mai târziu, şi actuala clădire a Cadastrului, în faţa căreia pe atunci se afla o bogată vegetaţie.
Gara Reşiţa-Uzine, rebotezată de comunişti „Flacăra”, a fost demolată în 1974 pentru construirea Blooming-ului. Se situa cam în dreptul Universalului vechi, pe malul Bârzavei, fiind staţia unde se terminau cursele feroviare (pe atunci actuala Gară Reşiţa Sud se numea Reşiţa Română).
Imaginea aceasta, datând din 1930, provine de fapt din Prolas, dintr-un loc unde Caraşul era ceva mai lat.
Am selectat aceste vechi imagini dintr-o colecţie mult mai bogată, considerându-le reprezentative pentru perioada din care provin. Ele ne pot face o idee mai clară despre cum arăta Reşiţa bunicilor şi străbunicilor noştri. De aceea am considerat că o plimbare prin Reşiţa anilor 1928-1930 nu poate fi decât folositoare pentru locuitorii actuali ai oraşului.
Mulţumim lui Helmut Kulhanek pentru importantele precizări şi completări aduse.
Istoria Banatului 