Mircea Rusnac – Turnul Eiffel NU a fost construit de către uzinele din Reșița

Referitor la afirmațiile des repetate după 1989 că turnul Eiffel din Paris ar fi fost construit din piese de oțel produse la uzinele din Reșița, trebuie să spunem că acestea nu corespund realității. Turnul Eiffel a fost inaugurat în 1889, cu ocazia unei expoziții universale deschise în capitala Franței. În acel an Reșița aparținea Imperiului austro-ungar, deci pe piesele monumentului nu are cum să scrie „Made in Reșița, România”, cum se susține. Reșița a intrat în componența României, la fel ca și o parte a Banatului, la trei decenii distanță, în 1919.

Putem bănui că legătura dintre Reșița și turn a fost interpretată greșit, dată fiind o anumită cooperare dintre uzinele din părțile noastre și vestitul inginer Gustave Eiffel. Mai exact, în anul 1882, cu șapte ani mai devreme decât inaugurarea turnului, uzinele reșițene au construit podul de peste Tisa de la Szeged. La proiectarea acestui pod, inginerii reșițeni au colaborat cu biroul lui Eiffel, însă nu sunt informații potrivit cărora acesta din urmă să se fi implicat personal.

Altă confuzie putea fi creată de faptul că în timpul războaielor napoleoniene Reșița a fost principalul furnizor de armament al armatei austriece. După victoria obținută la Austerlitz, Napoleon a ordonat ca din tunurile capturate de la inamici să fie ridicată o coloană a victoriei din oțel, replică a columnei lui Traian. Ea a fost amplasată în piața pariziană Vendome și avea cu siguranță în structura sa oțel de la Reșița. Însă trebuie să menționăm că această coloană a fost dărâmată în timpul Comunei din Paris ca un simbol al exploatării, iar cea aflată acum în Place Vendome nu este coloana originală.

Ar mai trebui elucidată o chestiune. Uzinele Reșița au inventat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea un anumit tip de oțel, care a primit denumirea oficială „Reșița 21”. Este posibil, dată fiind aprecierea de care se bucura în acel timp procedeul descoperit la Reșița, ca el să fi fost utilizat și de uzinele franceze care au fabricat piesele turnului Eiffel.

Acestea sunt singurele tangențe pe care le-am întâlnit legate de acest subiect. Ele fac cinste uzinelor reșițene și angajaților lor de atunci. Însă nu se poate deduce în niciun caz din aceste fapte o legătură directă între Reșița și turnul Eiffel. Uzinele Reșița au avut în epocă multe alte realizări, astfel încât legarea lor artificială de numele turnului nu face decât să aducă o întinare gloriosului lor trecut.

Mircea Rusnac – Personalități istorice din Banatul sârbesc (V)

Doi dintre eroii acestui episod s-au născut la Ciacova și unul la Ofsenița, în actualul Banat românesc. I-am inclus însă între personalitățile Banatului sârbesc, întrucât au făcut parte integrantă din lumea sârbească și în afară de locul nașterii nu au activat în actualul Banat românesc. În secolele trecute regiunea a fost unitară și nu se poate face înainte de 1919 o departajare categorică între părțile componente, așa cum s-a străduit ulterior să facă granița politică intervenită. Deci înainte de acel an, Banat românesc sau Banat sârbesc au însemnat mai mult aspecte legate de activitatea celor două etnii care, la fel ca și celelalte stabilite în regiune, s-au întrepătruns de multe ori.

Poetul Mileta Jakšić s-a născut la Srpska Crnja (Cernea) în 29 martie 1863. În poemele sale a cântat în special natura. A murit în 1935.

Unul dintre conducătorii armatei revoluționare sârbești din 1848-1849, Adam Kosanić, s-a născut la Izbište la 27 martie 1802. Alături de Stevan Knićanin, a învins armata maghiară în bătălia de la Panciova din 2 ianuarie 1849. A fost decorat de împărat în 1852 și a murit în 1875.

Actrița Sofija Maksimović Vujić s-a născut la Ofsenița în 1851. La 11 ani era cea mai tânără actriță profesionistă sârboaică. A murit la Novi Sad la 5 aprilie 1921.

Iluministul bănățean Dositej Obradović a murit la 28 martie 1811. Născut la Ciacova în 1742, a pus bazele învățământului superior sârbesc.

La 7 aprilie 1921 s-a născut la Sakule (Sacula) pictorul, sculptorul și scriitorul Zoran Petrović, profesor la Academia de Artă din Belgrad. A murit în 1996.

Cel mai înalt bănățean a fost Nikolaus Schlechter din Becicherecu Mare. În 1933 el avea 21 de ani și 2,22 metri înălțime.

Boško Tokin, romancier, traducător, critic literar, s-a născut la Ciacova la 2 aprilie 1894. A participat la organizarea primelor expoziții sârbești și iugoslave la Paris. Tot acolo a publicat Antologia poeziei iugoslave moderne. A fost și primul critic sârb de film. A murit în 1953.