Mircea Rusnac – Circuitul celor mai frumoase castele și conace din Banat

Când am scris despre castelele și conacele în stare bună ale Banatului, am omis intenționat grupul celor mai bine întreținute dintre ele și, în consecință, al celor mai frumoase. Nu evaluăm frumusețea lor neapărat după aspect, comparativ cu celelalte aflate pe întinsul regiunii, ci pe criteriul combinat al aspectului pe care l-au căpătat de la început, din momentul proiectării și construirii, și al stării actuale excelente de conservare. Trebuie să precizăm cu regret că în partea românească a Banatului situația acestora este foarte precară. Mai exact, putem încadra în această categorie un singur conac, cu indulgență, care a fost restaurat cu totul recent. Este vorba de conacul Mocioni din Foeni, datând din anul 1812.
Celelalte obiective la care ne referim aici sunt castele, aflate într-o excelentă stare de conservare. Nu mai puțin de patru dintre ele se află în partea sârbească a Banatului, situate chiar la o mică distanță între ele. Enumerăm în acest sens: castelul Damaschin-Dunđerski din Hajdučica, construit înaintea anului 1824; castelul Jagodić din Boka, datând din 1835; castelul Kapetanovo din Stari Lec al comitelui de Torontal, Bótka Béla, ridicat în 1904; și castelul Neuhausen din Srpska Crnja, construit în intervalul 1941-1943.
Un castel la fel de bine păstrat se găsește și în mica parte a Banatului aflată în Ungaria. Acesta este castelul Gerliczy din localitatea Deszk, a cărui clădire datează din anul 1884. Precum se vede, cu excepția conacului Mocioni, celelalte edificii din Banatul sârbesc și din cel maghiar sunt castele. Totuși, conacul aflat în Banatul românesc este cea mai veche dintre aceste clădiri.
Situate în apropierea graniței care secționează Banatul istoric, aceste splendide moșteniri ale trecutului nostru comun nu sunt puse în valoare așa cum ar merita. Recent am propus un circuit care să cuprindă monumentele închinate Sfântului Florian de pe teritoriul întregului Banat. Cu atât mai mult, considerăm că aceste neprețuite clădiri rămase de la strămoșii noștri ar trebui legate între ele printr-un circuit turistic, artistic și istoric care să le facă mai bine cunoscute publicului interesat. Cum am arătat, distanțele dintre ele nu sunt deloc mari, iar vizitarea lor succesivă ar fi de un real folos celor ce vor putea să descopere în acest mod câte comori necunoscute avem în imediata noastră apropiere.