Mircea Rusnac – Castelele Lazarević din Srediștea Mare

În micul sat Veliko Središte se află, practic în aceeași curte, două castele, ambele aparținând familiei nobiliare Lazarević. Strămoșul familiei, Golub Lazarević, s-a mutat din Serbia în Banat în 1803 și a fost înnobilat în 1841. De îndată ce a primit titlul nobiliar, Golub Lazarević a început să construiască un castel, pentru a arăta că un nobil trebuie să posede o asemenea clădire. Însă spre surprinderea tuturor, el a construit chiar două castele, deși Veliko Središte nu a fost niciodată o zonă deosebit de bogată, cu excepția podgoriilor.
De la construirea castelelor până în 1898, soții Lazarević au fost proprietarii ambelor, care apoi au fost cumpărate de către germanii localnici Georg Fritz (castelul mai vechi) și Karl Hauser (castelul mai nou). Ei au rămas proprietari ai acestora până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când s-a efectuat naționalizarea, iar germanii bănățeni au fost expulzați.
Castelul mai mare și mai vechi a fost construit în anii 1860, în timp ce castelul mai mic și mai frumos a fost construit la începutul secolului al XX-lea. Marele castel mai vechi este o clădire clasicistă cu un etaj, cu o fațadă frontală simetrică, cu un portic dominant în mijloc. Patru coloane masive de zidărie albă de stil nedeterminat poartă un portic cu acces printr-o scară centrală. Nu există scară cu acces dinspre curte. Castelul este ocru deschis, alb și maro deschis, iar culorile se potrivesc frumos în elemente arhitecturale individuale.
În imediata vecinătate a fost construit și un mic castel pe același teren și în parcul comun. Micul castel este mai nou și a fost construit cu trăsături ale stilului eclectic predominant la acea vreme, cu elemente neogotice, asemănătoare cu castelul Kapetanovo. Se poate spune că în categoria castelelor, cel mic din Veliko Središte, lângă castelul Kapetanovo, este cel mai frumos exemplu de construcție civilă a reședințelor de vară. La început, castelele cu elemente de fantezie au fost foarte populare, iar nostalgia pentru gotic a fost un fenomen general. Castelul mai mic are o mansardă cu trepte și turnuri pe colțuri, din care astăzi cresc copaci. Fațada este ocru. Parcul din vecinătatea castelelor este extrem de spațios, cu o pădure înaltă în care sunt și câteva exemplare rare de arbori.
Castelul mare găzduiește școala elementară rurală „Branko Radičević” și nu este într-o stare prea bună. Interiorul autentic a dispărut complet. Clădirea micului castel este într-o stare foarte proastă, fiind părăsit.