Mircea Rusnac – O călătorie în sudul Banatului în 1845

În vara anului 1845, trei călători de vază din Țara Românească (Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu și August Treboniu Laurian, ultimul, ardelean de origine) au ajuns pe insula Ada-Kaleh, unde au constatat că turcii localnici „vorbesc toți limba românească”, bucurându-se de ospitalitatea „cu totul după moda orientală” a comandantului fortăreței. Laurian scria: „El șădea pe o otomană și trăgea ciubuc, fără a se mișca la intrarea noastră, își plecă puțintel capul și ne făcu semn cu mâna să șădem pe otomanele ce se află împregiurul salonului. Îndată porunci servitorilor (cari sta la ușe, vreo douăzeci la număr) să ne aducă ciubuce și cafea.”
Un sârb care cunoștea limba germană le-a servit drept translator. Pașa le-a spus: „Eu v-am chemat ca să auz de la voi o vorbă prietenească. Noi suntem vecini și trebuie să trăim în cea mai bună înțelegere.” Aceștia l-au asigurat că doreau același lucru. Laurian consemna: „Vrednice de însemnat erau gesticulațiile pașei, sgâirea ochilor lui celor mari și roșii și mai vârtos căscarea gurii și arătarea dinților celor rari și lungi de un deget și jumătate cu care aproba el vorbele noastre repetând de mai multe ori pechei, pechei…”
În continuare, cei trei călători au vizitat insula, cu obiectivele: fortăreața, biserica călugărilor franciscani, transformată în moschee, școala, însă negăsind „vreo urmă de lucruri antice.” Turnurile cetății se prezentau „în starea cea mai mizerabilă”. În schimb, remarca Laurian: „Cazematele sunt toate locuite de români, cari mai toți s-au tras acolo din principatul nostru.”
Apoi au vizitat Orșova, unde au găsit ruine antice și unde „cărămizile și cimentul nu lasă nicio îndoință asupra romanității.” La fel, romanitatea era prezentă și la Băile Herculane, Laurian reproducând, în originalul latin și în traducere, unele dintre inscripțiile găsite acolo. „Fie-vă țărâna ușoară, vrednicii noștri străbuni! Deșteptați în inimile strănepoților înalta voastră virtute…”, încheia el descrierea periplului bănățean. (Însemnările lui August Treboniu Laurian au apărut în revista Magazin istoric, nr. 1/1996.)