Mircea Rusnac – Podurile peste Mureș de la Cenad

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, traficul în creștere pe Mureș a depășit capacitatea feribotului existent și a devenit necesară construirea unui pod permanent. Ea a început în 1894, suprastructura fiind livrată de fabrica de fier Nicholson W. Fülöp és Társa din Budapesta, iar proiectantul podului, Szilárd Zielinski, a depus cea mai favorabilă ofertă. Podul finalizat a fost predat circulației la 9 iunie 1895, acesta fiind primul pod de fier din secțiunea câmpiei Mureșului.
După 1919, porțiunea râului Mureș care cuprindea podul de la Cenad a devenit graniță între România și Ungaria. Trecerea lui se făcea cu autorizarea Ministerului de interne din 17 ianuarie 1925 ca „stație de trecere a frontierei”, înainte de a-l putea folosi numai proprietarii dubli (adică cei care dețineau terenuri și de cealaltă parte a graniței). Ei aveau o carte de identitate specială. La pod a apărut și transportul în comun rutier. În 1926 exista un autobuz care circula între Timișoara și pod, iar în partea maghiară András Cz. Varga, un antreprenor din Apátfalva, oferea serviciul de închiriere de mașini de legătură cu autobuzul de la Timișoara.
La începutul celui de-al doilea război mondial, militarii români au îngustat intrarea pe pod la lățimea unei căruțe, ridicând un zid de beton, iar noaptea îl închideau complet. Potrivit versiunii oficiale, podul a explodat în 1940 în urma unui fulger, când comandantul patrulei române de pe pod și-a pierdut viața, iar arcul de pe malul stâng s-a rupt și a căzut în Mureș. Restul podului, care a rămas intact, a fost demontat în perioada 1956-1957. De atunci, numai rămășițele structurii amintesc trecătorilor că a existat cândva un pod rutier pe Mureș la Cenad.
La mai mult de un kilometru către est, cioturi similare se ridică spre cer din valurile Mureșului. În momentul planificării căii ferate Hódmezővásárhely – Makó – Sânnicolau Mare, s-a sugerat ca aceasta să treacă peste podul rutier care se construia în acea perioadă. Deoarece lățimea podului era insuficientă pentru ambele funcții, calea ferată și-a dobândit în cele din urmă propria structură pe Mureș. Podul feroviar a fost proiectat de dr. Era János Kossalka. Traficul a început la 21 decembrie 1903, lungimea structurii fiind de 196 metri. Însă în 1919 traficul a fost suspendat, iar în jurul anului 1925 partea română a demontat structura de oțel din dreptul malului stâng. În 1956 au fost demolate și cele două arcade rămase.