Mircea Rusnac – Pančevački most (Podul Panciova)

Podul Regele Petru al II-lea a fost deschis circulației în 1935. Astăzi este cunoscut sub numele de Podul Panciova. La fel ca toate construcțiile care leagă malurile, precum și oamenii, a avut și el o soartă și o istorie „balcanică” turbulentă. Pe scurt, a fost construit și demolat, apoi din nou construit și demolat de câte trei ori.
Podurile de peste Dunăre au reprezentat întotdeauna o provocare pentru constructori, din epoca lui Traian până în zilele noastre. Cunoașterea tuturor minunilor celui mai important fluviu din Europa, cunoașterea tuturor secretelor sale, a fost întotdeauna o provocare și o sarcină extrem de complexă, niciodată pe deplin realizată. În același timp, pe lângă toate beneficiile podurilor dunărene, o astfel de întreprindere arăta și manifesta puterea statelor și a suveranilor lor care reușeau să lege cele două maluri ale fluviului. Dunărea este o minune, vara și iarna, primăvara și toamna!
Podul Regelui Petru a fost construit de companiile germane din Berlin și Dortmund ca parte a despăgubirilor de după primul război mondial, la aproape două decenii după terminarea acestuia. Trecerea feroviară de la Belgrad la Panciova a fost deschisă circulației la 10 noiembrie 1935. Podul propriu-zis avea lungimea de 1.135 m, iar lungimea totală a construcției era de 1.525 m. S-a acordat multă atenție construcției podului, care a influențat și dezvoltarea orașului Panciova. Deschiderea podului a fost însoțită de înființarea unei noi linii de tramvai la Belgrad, care lega podul de centrul capitalei.
Podul face legătura între Banat și regiunea sârbească Šumadija. În momentul construirii sale, el era printre cele mai lungi poduri din Europa. Podul original a fost din oțel. După ce naziștii au atacat Iugoslavia, el a fost dinamitat de autoritățile sârbești în noaptea de 10-11 aprilie 1941. Germanii au hotărât să îl refacă începând din 1942, cu ajutorul inginerilor proprii și al prizonierilor de război polonezi. Însă în primăvara anului 1944, podul a fost bombardat de anglo-americani. Reconstrucția a început în 1945, cu ajutor sovietic, iar peste un an a fost finalizată. Forma actuală a podului datează din 1965. În timpul bombardamentelor NATO din 1999, Pančevački most a fost singurul pod peste Dunăre din Serbia care nu a fost distrus.