Mircea Rusnac – În 1919-1922, Banatul a salvat mii de copii austrieci

În primii ani de existență, după 1918, Republica Austria s-a confruntat cu mari dificultăți economice. În 1919, în special la Viena, dar și la Graz și în alte locuri, șomajul și foametea deveniseră adevărate flageluri. Spre mijlocul anului 1919, la Viena existau 180.000 de copii subnutriți, care aveau nevoie urgentă de ajutor. Fruntașul sindical olandez Edo Fimmen, martor la fața locului al dramei copiilor vienezi, a lansat un apel către toate țările pentru a interveni în ajutorul acestora. Apelul a avut un larg ecou în Banat.
Ziaristul reșițean Georg Hromadka scria că deja în 1919, „în ciuda unei situații materiale apăsătoare, germanii din Banatul montanistic primesc, în cadrul unei acțiuni de solidaritate internațională, câteva sute de copii de la Viena, totalmente subnutriți.” (Georg Hromadka, Scurtă cronică a Banatului montan, 1995, p. 80.) Dar și în 1920 „vin copii din Austria la refacere în sudul Banatului.” (Ibidem, p. 85.)
La 5 august 1921 au plecat în Banat 800 de copii austrieci pentru a-și petrece vacanța. La 18 august, un alt tren cu 800 de copii a plecat către Timișoara. Copiii austrieci urmau să fie cazați la familii, în special germane, din întregul Banat. În cursul anului 1921, aici au sosit 2.400 de copii ai feroviarilor austrieci. La 29 septembrie s-a întors în Austria un tren cu copii, care stătuseră în Banat din 30 iunie.
Periodicul timișorean Arbeiter Kalender din 1922 consemna că în cursul anului 1921 au fost găzduiți în Banat peste 2.000 de copii austrieci, mai ales ai feroviarilor vienezi, iar alți 600 au fost primiți în Transilvania în lunile iunie-octombrie ale acelui an. Din informațiile furnizate de presa vieneză rezultă că fiecare grup de aproximativ 800 de copii a petrecut o perioadă de trei luni în Banat. Ei au fost găzduiți în 52 de localități, printre care: Timișoara, Arad, Lugoj, Reșița, Aradu Nou, Anina, Carașova, Oravița, Bocșa, Măureni, Birda, Deta, Denta, Săcălaz, Cărpiniș, Fântânele, Satchinez, Glogovaț, Lipova, Biled, Tomnatic, Lovrin, Comloșu Mare etc. În aceste așezări, copiii au locuit la familii de oameni modești care, conform calendarului amintit, „duceau ei înșiși o luptă grea pentru a-și asigura existența.”
Acțiunea a continuat și în anul 1922. La 1 iulie sosea la Timișoara un nou tren cu copii din Austria. De repartizarea acestora la diferite familii bănățene s-au ocupat cei din redacția gazetei Arbeiter Zeitung și reprezentanții Comunității poporale șvăbești. Acești copii au rămas în Banat până în octombrie 1922, fiind tratați cu grijă și atenție. (William Marin, 1921-1922. România, gazda ospitalieră a mii de copii vienezi, în Magazin istoric, nr. 10/1983, p. 12.)