Mircea Rusnac – Namastir

În satul Botoš, 90% dintre familii locuiesc acolo de mai mult de un secol. Unii au luptat în primul război mondial în Dobrogea, alții pe frontul de la Salonic, alții au traversat Albania, iar alții au călătorit prin Siberia pentru a se alătura armatei sârbe, unii venind ca voluntari din America pentru a lupta în război. Acest spirit de luptă este în primul rând un patrimoniu „militar”, deoarece Botoš se afla pe teritoriul Graniței Militare din anul 1776. Înainte de aceasta, el a aparținut miliției de frontieră de-a lungul graniței turcești. Școala din Botoš exista din anul 1768 și se presupune că tot în 1768 sau în 1770 o bătrână călugăriță a construit biserica închinată Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în limbaj popular ca „Namastir”. Mutându-se satul într-o nouă locație, în 1783 a fost construită altă biserică, închinată Nașterii Sfintei Fecioare. Această sărbătoare a fost întotdeauna cea mai importantă din sat, acum ea fiind stabilită în mod oficial drept Ziua comunității locale Botoš.
Satul din apropiere de Zrenjanin este înconjurat de numeroase cursuri de apă. În vecinătatea sa se află Timișul, canalul Dunăre-Tisa-Dunăre, Bârzava și Šozor, vechiul Timiș Mort, numeroase iazuri, ceea ce înseamnă că există condiții ideale pentru pescuit, vânătoare și turism. Sătenii se laudă că de multe ori coasta Timișului este ocupată de sute de pescari sportivi, care vin acolo chiar și de la Niš, întâmplându-se adesea să prindă exemplare remarcabile de somn, crap, știucă etc.
Botoš are două mori, cinci cooperative agricole, una dintre cele mai frumoase școli elementare din Banat, medic permanent și farmacie. Nouă străzi au fost asfaltate. A fost finalizată sala de sporturi olimpice, iar stația de pompieri este complet echipată. Cabana de vânătoare din sat este una dintre cele mai frumoase din Serbia. Cinematograful și centrul cultural au fost renovate. După renovare, parcul se va transforma și el într-unul dintre cele mai frumoase din întregul Banat. Școala elementară „1 Octombrie” strălucește mai tare decât cele de la orașe.
Dacă este întrebat președintele consiliului local al comunității ce îl împinge să facă toate aceste lucruri pentru Botoš, va da cel mai simplu răspuns din lume: „Eu și toți ai mei ne-am născut în acest sat. Și pentru cine voi face, dacă nu o voi face pentru ei?”