Mircea Rusnac – Băile Herculane în epoca romană

O inscripție latină descoperită la Băile Herculane, datând din anul 153 d.Chr., arăta calitatea apelor sulfuroase din stațiune, care erau căutate și de importante oficialități ale timpului. În acel an a fost instalat la Roma de către împăratul Antoninus Pius noul consul Marcus Sedatius Severianus, care până atunci fusese guvernator general al provinciei Dacia. Prin urmare, cinci înalți reprezentanți ai acestei provincii au mers la Roma pentru a susține dreptul lui Severianus de a ocupa importanta funcție oferită. Aceștia proveneau în mod cert din principalele orașe ale Daciei romane, unde lui Severianus i-au fost dedicate mai multe inscripții onorifice. Iată conținutul amintitei însemnări de la Herculane:
„Zeilor și puterilor binefăcătoare ale apelor sulfuroase au adus această închinare Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, Iulius Carus și Valerius Valens, care fiind trimiși ca soli la Roma, la instalarea în consulat a prea strălucitului bărbat Severianus, s-au întors sănătoși acasă.”
Romanii considerau că izvoarele sulfuroase aveau drept protectori mai mulți zei, precum Hercule, Esculap și Hygeia, deci în primul rând lor li se mulțumea pentru reușita misiunii. Importanța acordată acestor izvoare în epoca romană reiese și din faptul că înalții delegați ai provinciei Dacia trimiși la Roma au parcurs marele drum imperial dintre Tibiscum (Jupa) și Dierna (Orșova), care trecea prin proximitatea Herculanelor, aflate la 5 km spre răsărit de acesta. După o deplasare de mii de kilometri până la Roma și înapoi, solia a făcut la întoarcere o oprire mai lungă pentru odihnă și cură la Herculane. Stațiunea era foarte renumită și căutată în acea perioadă.
La fel ca și alte numeroase inscripții antice descoperite în stațiune, aceasta, păstrată din fericire integral, dovedea importanța Herculanelor și renumele pe care îl aveau în rândul conducătorilor imperiali. Așezarea sa deosebit de favorabilă, în apropierea unui drum foarte important, a contribuit de asemenea la accesibilitatea izvoarelor sulfuroase pentru cei dornici de a le utiliza.