Mircea Rusnac – Castelele Lazarević în mistica zonală

Srediștea Mare nu a fost niciodată o zonă bogată. Și totuși, asta nu i-a împiedicat pe frații Lazarević să construiască două castele, care sunt printre cele mai frumoase din Banat. Cel mai mare dintre frații Lazarević a construit primul castel între 1860 și 1870 în stil clasicist. Al doilea castel, care a fost realizat în stil neogotic, a fost construit de fratele mai mic în jurul anului 1900. În această zonă de mahala, castelele arătau ca și cum ar fi ieșit din lampa magică a lui Aladdin. Cu porți înalte, metereze și paznici, sătenii vedeau castelele ca pe ceva ireal și de neatins. Parcurile imense cu copaci rari și umbră adâncă existau doar pentru cei aleși. Toate acestea nu au fost suficiente pentru frații Lazarević. Au vrut să meargă și vara cu sania, așa că, din moment ce nu era zăpadă, au comandat sticlă de la Panciova pentru a se da cu sania. Au depășit măsura, dar pedeapsa nu a venit imediat.
A venit primul avertisment: soția fratelui mai mic a căzut pe poteca de sticlă și aproape că a leșinat. Dar nici asta nu a ajutat. Lazarevićii au continuat să înlocuiască zăpada cu sticlă și să producă un viscol în iulie. În ultima vară înainte de a părăsi castelul, le-a fost adusă o potecă din sticlă specială mată. În momentul în care au coborât pentru prima dată pe sanie, brusc s-a răcit și frigul a devenit atât de puternic, încât uriașa pistă s-a spart în miliarde de cioburi. Din acel moment, frații s-au îmbolnăvit de boală vitroasă. Având în vedere că au depășit simțul de bază al măsurii, au început să găsească cioburi de sticlă peste tot: în pat, mâncare, haine… Sticla a devenit cel mai detestat material pentru ei până la sfârșitul vieții.
Și încă ceva. În aceste castele și în parcurile lor, ordinea naturală a anotimpurilor a fost perturbată. Se poate întâmpla ca în iulie din interiorul castelelor din Veliko Središte să se vadă pe fereastră o zi caldă de vară la țară, însă zăpada să sufle prin ruinele acoperișului. (Informații cuprinse în lucrarea lui Milan Belegišanin, Visele turnurilor înierbate, preluată pe dvorcisrbije.rs.)