Mircea Rusnac – Palatul episcopal din Vârșeț

Palatul a fost construit între anii 1750 și 1757 (după altă variantă, între 1757 și 1763), în timp ce episcop era Jovan Georgijević, și este singurul palat episcopal din perioada barocului la sârbi. A fost construit ca o clădire reprezentativă cu un etaj pentru uzul episcopilor bănățeni după ce eparhia a fost mutată din Caransebeș în orașul sârbo-german de până atunci Vârșeț. Numele arhitectului s-a pierdut, dar se știe doar că a fost prusac și că a locuit la Vârșeț până la finalizarea lucrărilor.
La parterul palatului se află o capelă închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, cu catapeteasmă pictată între 1761 și 1765. Este una dintre puținele catapetesppme păstrate din secolul al XVIII-lea și este o adevărată mărturie a unuia dintre puținele stiluri sârbești autentice în artă, barocul sârbesc. Catapeteasma este decorată special cu ornamente care evocă Arborele lui Isaia. Este bogat decorată; picturile sale, inclusiv compoziția centrală care înfățișează Nașterea Domnului, au fost realizate de Nikola Nešković. Părțile care conțin elemente de stil rococo sunt fascinante.
În palat există și o icoană de la Kiev din secolul al XIV-lea. Sala de la primul etaj este decorată cu panouri pictate înfățișând șapte mânăstiri bănățene. Pe coridor sunt vizibile uleiul pe pânză Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, pictat de Stevan Aleksić în 1909, și o icoană mare care evocă Ierusalimul Ceresc. În sufragerie sunt expuse portrete ale episcopilor; acest living este dotat special cu două sobe de lut și mobilier baroc de la Veneția (canapele, fotolii, dulapuri). Biblioteca păstrează multe lucrări vechi, inclusiv o faimoasă Evanghelie. Studioul prezintă o serie de portrete ale episcopilor și conține o sobă art nouveau donată din Budapesta în 1911. Există și cea mai venerată icoană a barocului sârbesc, icoana făcătoare de minuni a Fecioarei din Vinča-Bezdinska de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Palatul găzduiește colecții valoroase de icoane, portrete ale celor mai importanți episcopi de Vârșeț și o vastă bibliotecă.
Colecția de icoane culese din întregul Banat acoperă o perioadă de trei secole, cele mai valoroase fiind ale pictorului Zogof din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În colecție se află icoane de Petr Zogof, Prvul, Šerban Popović, Nedeljko Popović, Jovan Četirević Grbovan și maeștri necunoscuți. Grupul de icoane din perioada barocă a artei sârbești este reprezentat de lucrările pictorilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Teodoro Ilić Češljar, Dimitrije Popović și alții.
Adaptarea radicală a Palatului episcopal, care a schimbat complet aspectul clădirii, a fost realizată de episcopul Gavrilo Zmejanović în 1904, când partea de la intrare a fost modificată și acoperișul a fost reconstruit. În acel moment, fațada principală a primit un aspect decorativ neobaroc și neorenascentist, pilaștri și ferestre noi, în timp ce baza clădirii nu a fost schimbată semnificativ. Arhitectura simplă a castelului baroc, cu simetrie și o serie ritmată de deschideri de ferestre, este completată de o elevație centrală accentuată care are o balustradă la înălțimea mansardei și un acoperiș mansardat, special amenajat cu țigle colorate. Aceste îmbunătățiri au fost gestionate de arhitectul Mihajlo Harminc din Novi Sad.
Gardul parcului cu combinația sa bogată în stil baroc de zid și fier forjat este autentic. Pe poarta de intrare se află o stemă a episcopiei din fier forjat. După ultima renovare sub episcopul Nikanor, palatul are un acoperiș verde izbitor. Intrarea în clădire nu este permisă, ci doar în curte.