Posts Tagged ‘Franz Brezina’

Mircea Rusnac – Amintire de la U.D.R.

1 mai 2010

                        Fotografia aceasta, aflată în arhiva familiei mele, a fost făcută la Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa la 2 aprilie 1937, autorul ei fiind Hermann Heel. Cei trei muncitori din imagine se numeau Stefan Dezsu, Jacob Lovasz şi Franz Brezina. Acesta din urmă a fost bunicul meu.

                        S-a născut la Reşiţa la 12 iulie 1922, iar la 14 ani, după terminarea şcolii, s-a angajat ca ucenic la U.D.R. Fotografia aceasta aşadar este făcută înainte de a împlini 15 ani şi când nu avea încă un an de vechime în muncă. A lucrat 46 de ani la U.D.R., apoi la U.C.M.R., ca muncitor şi tehnician, pensionându-se în 1982 ca tehnician principal de la Serviciul Tehnolog-Şef al U.C.M. Reşiţa. A murit în acelaşi oraş, la 11 august 2007.

                        Este o amintire din vremea de glorie a uzinei şi a Reşiţei, când numele acestora era recunoscut pretutindeni pe plan intern şi internaţional. Atunci Reşiţa era o forţă a industriei naţionale şi chiar europene, iar postura de angajat la U.D.R. conferea oricui un titlu de valoare şi o marcă a calităţii. De aceea, mă mândresc cu faptul că bunicul meu a fost în acel moment şi în acel loc.

                        Totodată, aceasta reprezintă o mărturie a trecutului industrial al Reşiţei, care nu trebuie dat uitării. Acest vechi centru industrial şi muncitoresc are o istorie de mare importanţă pentru noi. Din motivele arătate, trebuie ca ea să fie cunoscută de toţi. Orice mărturie în acest sens este binevenită.

Reclame

Mircea Rusnac – Şcoala Pittner din Reşiţa

15 februarie 2010

În vremurile bune ale Reşiţei a fost o şcoală renumită. Se afla pe Strada Furnalelor nr. 13 şi multă lume îşi dădea copiii pe mâna acestui cunoscut dascăl, care a învăţat numeroase generaţii de reşiţeni.

Fotografia aceasta, din arhiva familiei mele, este din anul şcolar 1929-1930, iar elevii pe care îi vedeţi erau în clasa I germană. În mijloc este învăţătorul lor, Pittner-bacsi. Cu un an înainte, în 1928, îi decedase soţia, Ilka (născută în 1884), însă bunul dascăl a continuat să îşi facă meseria în folosul concetăţenilor săi. Este absolut necesar să nu uităm asemenea oameni din trecutul Reşiţei, care au făcut cinste oraşului într-o vreme când numele său era pretutindeni pronunţat cu respect.

De asemenea, trebuie tras un semnal de alarmă pentru modul în care arată astăzi vechea clădire a Şcolii Pittner (Şcoala civilă, considerată acum monument istoric), locul unde au primit educaţia şcolară înaintaşii noştri.

În primul rând, chiar în faţa lui Pittner-bacsi, se afla bunicul meu, Franz Brezina. Avea 7 ani. A trăit până la 85 de ani, în 2007. A fost reşiţean din prima până în ultima zi. Şi a învăţat primele noţiuni (clasele I-IV) acolo, la şcoala care a deschis drumul atâtor reşiţeni.