Există ipoteza apariției unor manifestări artistice în Banat încă din secolul al XIV-lea, deși urmele începuturilor artei bănățene s-au pierdut. Însă în mănăstirile ridicate în regiune în secolele XIV-XVI era prezentă arta autohtonă de factură bizantină. Aceste mănăstiri au fost adevărate centre culturale, de unde nu puteau lipsi școlile de zugrăvie bisericească. Cele mai vechi monumente cu vestigiile unei decorații pictate rămase până astăzi datează din secolul al XVII-lea, la mănăstirile Săraca, Zlatița și Partoș. Din secolul al XVIII-lea sunt cunoscuți zugravii de biserici Nedelco Popovici, Diaconul Gheorghe, Diaconul Vasile, Ștefan Tenețchi-Ponerchiu etc. Ei proveneau din școlile țărănești și îmbinau arta de influență bizantină cu elementele locale, cu influențe ale Renașterii, având o interpretare mai liberă, apropiată de realismul artei apusene. De asemenea, începeau să fie prezente și aspecte laice în pictura bănățeană.
După trecerea Banatului sub stăpânirea austriacă din 1716, au apărut aici și elementele artei baroce, aduse de pictorii din imperiu. Primul portretist cunoscut este Anselm Wagner, alți artiști ai perioadei fiind Dimitrie Turcu, Sava Petrovici, Constantin Danil, precum și, mai târziu, Számosy Sándor, I. Stunder, Anton Fiala, Adolf Humborg, Iosif Wälder. Constantin Danil, sârb născut în 1798 la Lugoj sau, după altă variantă, la Ecica, a studiat la Academiile de Arte Frumoase din Viena și München. Primul pictor român cu studii academice a fost Mihail Velceleanu, către mijlocul secolului al XIX-lea. El a realizat o primă lucrare cu tema Natură statică cu fructe din pictura bănățeană. Alt pictor academic a fost Nicolae Popescu, care a dorit să întemeieze o școală de arte frumoase în Banat, proiect stopat însă de decesul său prematur. Alți pictori importanți au fost la începutul secolului al XX-lea Varga Béla, Iuliu Podlipny, Franz Ferch etc.
Majoritatea acestor informații le-am cules dintr-o broșură editată în perioada comunistă de Muzeul Regional al Banatului, intitulată Pictori bănățeni (nu are menționat anul apariției). Ca și alte lucrări, ea omite complet un mare număr de importanți artiști bănățeni. Nici măcar Stefan Jäger, născut în 1877 la Cenei și absolvent al unei școli de arte din Budapesta, autor al tripticului Colonizarea șvabilor, nu este menționat. Alt important pictor șvab, Franz Bittenbinder, născut la Timișoara în 1927, lipsește și el. Însă cei mai semnificativi artiști bănățeni sunt cei din Banatul sârbesc, ei numărându-se în același timp și printre pictorii sârbi proeminenți. În continuarea lui Constantin Danil au apărut: Jovan Popović, născut în 1810 la Opava și absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Viena; Đura Jakšić, născut în 1832 la Srpska Crnja, pictor și scriitor; Uroš Predić, autorul tabloului Copii sub dud, născut la Orlovat în 1857, și Paja Jovanović, autorul pânzei Migrația sârbilor, născut la Vârșeț în 1859, ambii licențiați la Viena; Stevan Aleksić, născut în 1876 la Arad, a absolvit Academia de Arte Frumoase de la München, ca și Vasa Pomorišac, născut la Modoș în 1893.
Această pleiadă nu îi face mai puțin importanți pe alți pictori bănățeni, precum portretistul Brocky Károly, născut în 1807 la Timișoara; Ioan Zaicu, născut la Fizeș în 1868 și absolvent, ca și Nicolae Popescu, originar din Zorlențu Mare, al Academiei de Arte Frumoase din Viena; Ferenczy József, născut în 1866 la Târgu Mureș, stabilit la Timișoara, unde a pictat, printre altele, Sat din Banat și Atelier de fierărie la Reșița.
Aceasta este o trecere în revistă, chiar incompletă, a pictorilor de diferite naționalități și orientări din întregul Banat istoric. Nu putem trece cu vederea pe unii sau pe alții, cum fac lucrările anterioare, ei fiind parte integrantă a trecutului nostru comun. De aceea, prezentarea lor exhaustivă se impunea de mult timp.
Istoria Banatului 