Pe vremuri, paorii bănățeni care mergeau cu treburi la oraș sau paorii de la munce care mergeau la șes cunoșteau localitățile după culoarea predominantă a costumației oamenilor de acolo. În special după costumația femeilor. Fiecare nație avea o culoare favorită, care era mai prezentă pe hainele bănățencelor. Dacă vedeai mai mult alb, știai că e româncă, dacă vedeai roz era șvăboaică, roșu – unguroaică, albastru – sârboaică, galben – bulgăroaică, verde – slovacă, negru – crașovancă, cu buline – cehoaică. Câtă bogăție cromatică, ce diversitate de culori prin satele noastre! Nația și culoarea.
Dacă știai culorile, nu puteai greși nația păurițelor. Știai care-i nemțoanie, unguroanie sau sârboanie. În funcție de asta, erau folosite cuvintele cunoscute din limba localității și erau stabilite raporturile comerciale, de schimb. Ce frumusețe era la târguri, când toate aceste culori se amestecau în căutarea lucrurilor dorite. Unde mai vedeai așa ceva?
O lume în miniatură, extraordinară prin diversitatea ei. În același timp, un minunat exemplu de conviețuire și de bună înțelegere în folosul tuturor.
Istoria Banatului 