Mircea Rusnac – Prezenţele reşiţenilor în Divizia A de fotbal în 1992-1993 şi 1997-2000

După retrogradarea echipei F.C.M. Reşiţa din Divizia A în 1978 au urmat 14 ani lungi de anonimat. Numele său a redevenit C.S.M. (Clubul Sportiv Muncitoresc), însă fără vreun efect asupra evoluţiilor din Divizia B, deşi promovarea era un obiectiv mereu afirmat. Un suflu nou a adus în oraş doar echipa de juniori a clubului în anul 1988. Antrenată de Francisc Varga, ea a câştigat fără drept de apel una dintre cele 12 serii ale campionatului republican cu zece victorii şi o egalitate şi cu golaverajul de 45-1! Majoritatea victoriilor obţinute în seria bănăţeană fuseseră la scoruri categorice: 4-0 în deplasare cu Progresul Timişoara, 11-0 cu C.S.Ş. Jimbolia, 4-1 cu Politehnica Timişoara, 4-0 cu U.T. Arad, 8-0 în deplasare cu C.S.Ş. Reşiţa, 4-0 cu C.S.Ş. Timişoara etc. Faza a doua a calificărilor s-a desfăşurat în şase grupe de câte patru echipe, câştigătoarele urmând să evolueze în două grupe semifinale.

Una dintre cele şase grupe desfăşurate tip turneu a avut loc chiar la Reşiţa, juniorii gazdă urmând să întâlnească pe Steaua Bucureşti, Viitorul Craiova şi F.C. Bihor Oradea. După un 3-3 în deschidere contra Stelei, ajutată serios de arbitri (reşiţenii conduseseră cu 2-0 şi 3-1 prin golurile lui Panduru şi Szijj de două ori), câştigătoarea grupei urma să se decidă la golaveraj. Învingând cu 3-1 în faţa Craiovei şi cu 8-0 în faţa Bihorului, reşiţenii au eliminat Steaua şi au mers la Braşov pentru grupa semifinală. Acolo au învins cu 2-0 pe Ceahlăul Piatra-Neamţ, însă au pierdut cu 0-3 în faţa campioanei en titre Dinamo Bucureşti. Debusolaţi, reşiţenii au pierdut şi „finala mică” în faţa Braşovului (2-3), obţinând locul 4 pe ţară.

În scurt timp, cea mai mare parte a componenţilor acestei echipe au fost promovaţi în lotul mare (portarul Ianu, fundaşii Cojocaru, Lupu, Calofir, mijlocaşii Doană, Panduru, Puşcaş, Bica, atacantul Szijj), iar rezultatele au început să se vadă. În 1992 aceşti jucători, care aveau cu toţii vârsta de 21-22 de ani, au terminat pe locul 3 în seria a III-a a Diviziei B, în urma echipelor U.T. Arad şi Unirea Alba Iulia. Dar printr-un aranjament extrasportiv dintre primele două echipe, cunoscut sub numele de „afacerea haina de blană”, ele au fost drastic depunctate de federaţie, C.S.M. Reşiţa promovând în Divizia A de pe locul 3! Era într-un fel un rezultat frumos pentru tinerii jucători, dar contactul cu prima divizie a fost prematur. Se adăugau la aceasta dificultăţile materiale şi plecarea bruscă a antrenorului Carol Oţil.

Sub conducerea lui Ion Copăceanu, adus de la grupele de copii, C.S.M. Reşiţa a făcut o repriză foarte bună în prima etapă, la 16 august 1992, împotriva lui Inter Sibiu: 3-0 la pauză, prin golurile lui Cristian Alexandru, Petrescu şi Szijj. Lipsa de pregătire fizică s-a văzut însă în partea a doua, când sibienii au revenit la 3-2 prin golurile lui Majearu şi au dominat clar. A fost totuşi o primă victorie. Au jucat: Popa – Cepoi, Lupu, Uţiu, Calofir – Boltaşiu, Sandu Rocco, Potocianu, Cristian Alexandru – Szijj (86 Mărgineanţu), Petrescu (56 Puşcaş).

Turul acelui campionat avea să fie însă de coşmar, echipa nemaiobţinând altă victorie până în etapa a 11-a. S-a pierdut în deplasare cu 0-3 la Constanţa, 0-4 la Braşov, 0-9 la Steaua, acasă remizându-se cu Gloria Bistriţa şi Rapid, apoi pierzându-se jocurile cu Oţelul Galaţi (1-2) şi Universitatea Cluj (0-2). În etapa a 10-a, după înfrângerea de la Bacău (0-1) în faţa ultimei clasate, C.S.M. Reşiţa prelua „lanterna roşie” a campionatului. Antrenorii Dudu Georgescu şi apoi Dan Firiţeanu nu au schimbat mersul echipei, care avea în primul rând mari carenţe fizice, dar şi o totală lipsă de experienţă, practic toţi jucătorii fiind debutanţi în Divizia A.

Un rezultat oarecum diferit în tur a fost doar cel din etapa a 11-a, 4-0 cu altă nou promovată, Progresul Bucureşti, prin autogolul lui Mirea şi reuşitele lui Petrescu, Puşcaş şi Szijj. În jocul următor, deşi au condus la pauză cu 2-1 la Craiova prin golurile lui Puşcaş şi Ianu, reşiţenii vor pierde în final cu 3-2, rămânând tot pe ultimul loc. După alte înfrângeri, inclusiv una acasă (1-2 cu Dinamo) şi un singur egal, tot acasă (1-1 cu Poli Timişoara, gol Szijj), bilanţul turului era catastrofal: două victorii, trei egalităţi şi 12 înfrângeri, 7 puncte şi un golaveraj de 15-39!

Sosirea în iarnă a antrenorului Silviu Stănescu a mai redresat situaţia, însă retrogradarea nu mai putea fi evitată. Şi în retur au fost pierdute toate jocurile din deplasare, chiar dacă în prima etapă, la Sibiu, reşiţenii reveniseră de la 0-2 la 2-2 datorită lui Puşcaş şi Szijj, dar partida avea să fie pierdută din nou pe final cu 2-3. Au urmat un 0-3 acasă cu Farul Constanţa şi un nou 0-3 la Bistriţa. Etapa a 21-a a adus o victorie cu mari emoţii în faţa lui F.C. Braşov (4-2), după ce scorul fusese 0-2 şi apoi portarul Popa a mai apărat două penalty-uri! Au marcat Petrescu, Alexandru (din penalty), Sandu şi Szijj. Însă meciul de glorie al acelui campionat avea să se joace în etapa a 23-a, când Steaua, neînvinsă până atunci, pierdea la Reşiţa cu 2-0 prin golurile lui Puşcaş (în minutul 27) şi Alexandru (în minutul 62). Au jucat: Boşca – Cojocaru, Lupu, Potocianu, Panescu – Stroia, Ianu, Puşcaş, Alexandru – Szijj, Petrescu (88 Marcă). Victoria a făcut senzaţie şi a marcat în mintea multora prezenţa Reşiţei în acel campionat de Divizia A.

Pe final, când echipa nu mai avea ce pierde, au fost obţinute şi alte victorii, semn că tinerii jucători începuseră să se rodeze. La 25 aprilie, în etapa XXV, era învinsă F.C. Ploieşti cu 2-1 (Stroia în minutul 23 şi Petrescu în minutul 29). Urmau F.C. Bacău (2-0 prin Panescu şi Cepoi din penalty), însă un nou meci cu scandal, ca şi cu mulţi ani în urmă, acasă cu Universitatea Craiova (pierdut cu 1-2) a determinat suspendarea terenului şi disputarea a două jocuri la Anina. Ambele aveau să fie câştigate, 2-0 cu Electroputere Craiova (Szijj şi Stroia) şi 1-0 cu Sportul Studenţesc (Petrescu). După două înfrângeri categorice în deplasare, 0-6 la Dinamo şi 0-5 la Timişoara, jocul de adio de la Reşiţa cu Dacia Unirea Brăila a fost câştigat cu 2-0 prin golurile lui Marcă din 11 m şi Panescu. În acea perioadă Ovidiu Ioaniţoaia remarcase în Sportul românesc deplina sportivitate a echipei reşiţene, care, deşi nu mai avea nimic de pierdut, fiind retrogradată practic încă din turul campionatului, învinsese toate echipele aflate în zona periculoasă (Braşov, Ploieşti, Bacău), apărându-şi corect şansele până la capăt.

Au urmat alţi patru ani de anonimat. Apariţia altor jucători talentaţi, proveniţi din judeţ (Ciocoi, Ciucur, Căprariu, Marinescu) şi activitatea antrenorului Mircea Chivu, care a lucrat mult la pregătirea fizică a echipei, au avut rezultate bune. La finalul turului 1996-1997 C.S.M. Reşiţa era pe primul loc în seria a III-a, după ce în etapa a 17-a a învins-o la Reşiţa pe contracandidata Extensiv Craiova cu 1-0 prin golul lui Szijj. În acea iarnă prefectul judeţului, Iosif Hilofsky, a făcut un apel la susţinerea materială a echipei, care dovedise bune aptitudini sportive. Susţinută în special de Combinatul Siderurgic şi de Uzina Constructoare de Maşini, C.S.M. Reşiţa a început returul cu antrenorii Victor Roşca şi Mircea Chivu, primul aducând dorinţa de a câştiga toate partidele, atât acasă cât şi în deplasare, iar celălalt având meritul de a fi pregătit excelent jucătorii din punct de vedere fizic, după ce el însuşi evoluase un timp ca jucător în Germania.

Returul a fost deosebit: 13 victorii şi doar 4 înfrângeri, promovare obţinută în ultima etapă chiar pe terenul contracandidatei. Între 8 martie şi 3 mai 1997 au fost obţinute 9 victorii consecutive, atât acasă, cât şi în deplasare, după dorinţa antrenorului Roşca. În acelaşi timp, Extensiv, finanţată de fraţii Mihăilescu, obţinea rezultate dubioase şi stimula financiar adversarii Reşiţei, fapt care a contribuit la creşterea calitativă a echipei. Înaintea ultimei etape, C.S.M. Reşiţa avea 70 de puncte, iar Extensiv 67. Regulamentul prevedea ca în caz de egalitate de puncte promovarea să fie decisă în urma rezultatelor directe. În tur reşiţenii învinseseră cu 1-0. În ultima etapă peste 1.000 de suporteri însoţeau echipa la Craiova. Deşi gazdele au deschis repede scorul, reşiţenii au egalat rapid prin Ciucur. Arbitrat ireproşabil de Sorin Corpodean, meciul se va încheia cu scorul de 2-1 pentru craioveni printr-un gol marcat în final, însă reşiţenii au promovat datorită golului reuşit în deplasare. Au urmat revenirea în triumf de la Craiova şi baia suporterilor în fântâna arteziană din centrul Reşiţei.

Chiar dacă în vară au plecat antrenorul Roşca şi liderul echipei Marinescu, reşiţenii se prezentau în 1997 mult mai pregătiţi să joace în Divizia A decât fuseseră în 1992. Jucătorii rămaşi de atunci erau mult mai maturi şi pregătirea echipei era corespunzătoare. Noul antrenor Ioan Sdrobiş, ajutat tot de Mircea Chivu, a menţinut nivelul ridicat pe care l-a găsit la echipă. Dacă în 1992-1993 lipsa pregătirii fizice făcuse ca multe jocuri să fie pierdute pe final, în 1997 situaţia era inversă. Echipele de A cedau fizic şi reşiţenii câştigau în ultima jumătate de oră. În prima etapă, la 2 august, Petrolul Ploieşti era învins cu 2-0 (Ciocoi în minutul 47, Claudiu Balaci în minutul 73). Au jucat: Popa – Căprariu, Sandu, Panescu, Ciocoi – Ciucur, Dincă (46 Mutică), Doană, Jilavu – Szijj, Stoica (59 Balaci). În etapa a doua Ibric egala în minutul 86 la Constanţa (1-1) la 6 august, iar peste trei zile era învins Sportul Studenţesc cu 2-1(0-1), prin golurile noilor veniţi Mutică şi Jilavu. Au urmat înfrângeri la scor (1-4 la Bistriţa şi 1-5 la Steaua), dar şi victorii acasă (2-0 cu Universitatea Cluj şi 4-1 cu Jiul Petroşani). După alte rezultate normale, la 15 octombrie se obţinea prima victorie în deplasare, 1-0 la Bacău prin golul lui Doană din minutul 60. Au jucat: Boşca – Căprariu, Sandu (76 Bica), Bătrânu, Panescu, Chivu – Mutică, Doană, Ciocoi (89 Perşa), Ciucur – Szijj (81 Balaci). C.S.M. Reşiţa se afla pe locul 7.

După victoria cu 2-0 asupra Forestei Fălticeni şi egalul de la Craiova (1-1, gol Perşa), a urmat la 1 noiembrie, în etapa a 14-a, un meci de pomină cu Rapidul la Reşiţa. La pauză era 1-1, după ce oaspeţii au deschis scorul, iar Claudiu Balaci a egalat. La reluare Rapidul a înscris din nou. La un fault în careu asupra lui Balaci, arbitrul Corpodean i-a arătat acestuia cartonaşul galben pentru simulare. Fiind al doilea, Balaci a fost eliminat. În inferioritate, reşiţenii au încasat gol după gol, jocul încheindu-se cu scorul de 1-6. Au fost de vină şi arbitrajul, dar şi depunerea completă a armelor de către jucătorii echipei gazdă. Au evoluat: Boşca – Căprariu, Sandu, Bătrânu, Ibric, Ciocoi – Ciucur, Doană (81 Dincă), Bica (46 Perşa) – Szijj, Balaci.

La 8 noiembrie reşiţenii au obţinut însă un nesperat 1-1 în deplasare cu Dinamo prin golul aceluiaşi Sansiro Ciocoi, devenit vedetă în presa bucureşteană. Turul era terminat pe locul 8, însă înainte de sfârşitul anului 1997 s-au jucat şi trei etape din retur pentru că echipa naţională urma să evolueze în vară la Campionatul Mondial din Franţa. În ultimul joc al anului, la 13 decembrie, reşiţenii câştigau net în deplasare, 4-1 cu Sportul Studenţesc, prin golurile aceluiaşi Ciocoi în minutul 19 şi ale lui Szijj în minutele 51, 59 şi 90. Au jucat: Boşca (86 Combei) – Căprariu, Sandu, Ibric, Chivu (84 Bica) – Ciucur, Mutică, Doană, Ciocoi – Szijj, Balaci (57 Perşa). Reşiţenii încheiau sezonul pe locul 6, fiind revelaţia campionatului. În echipă se remarca Cristian Chivu de 17 ani, fiul antrenorului secund, care apoi a devenit jucător celebru la Ajax Amsterdam şi Internazionale Milano.

În iarnă, cu două zile înaintea începerii mini-returului, antrenorul Sdrobiş a părăsit brusc echipa. Pentru meciul din 28 februarie 1998 cu Gloria Bistriţa, secundul Mircea Chivu, aflat în stare gravă la spital, a venit pe bancă pentru a conduce formaţia, gest de mare ataşament faţă de culorile acesteia. Partida a fost câştigată cu 3-1 (Ciocoi în minutul 25 din 11 m, Doană în minutul 44 şi iarăşi Ciocoi în minutul 85). Ultimul 11 aliniat de Mircea Chivu a fost acesta: Boşca – Căprariu (57 Trăistaru), Sandu Rocco (69 Panescu), Bătrânu, Chivu – Ciucur, Mutică, Doană, Ciocoi – Szijj, Balaci (65 Jilavu). A doua zi a fost adus Silviu Stănescu.

Au urmat rezultate nefaste: 1-3 la Cluj, 0-2 acasă cu Steaua, doar 1-1 la Petroşani, unde câştigase aproape toată lumea. O uşoară redresare a fost în etapa XXV, 3-0 cu Oţelul Galaţi (goluri Mutică şi Szijj de două ori). În noaptea dinaintea jocului cu Ceahlăul Piatra-Neamţ, Mircea Chivu a decedat la doar 43 de ani. Meciul s-a jucat totuşi la 1 aprilie, reşiţenii învingând cu 5-1. Golul al treilea, din penalty, a fost marcat de Cristian Chivu, fiul celui decedat (a fost primul său gol în Divizia A). Ultimul gol, tot din penalty, l-a înscris portarul Boşca. Dar peste doar trei zile se reuşea numai un 1-1 acasă cu F.C.M. Bacău (gol Szijj). După un nou egal pe teren propriu cu Dinamo (0-0) şi alte înfrângeri în deplasare, campionatul a fost încheiat cu o victorie categorică, 6-1 cu Chindia Târgovişte, care în cazul unui rezultat pozitiv ar fi evitat retrogradarea. Au marcat: Perşa (minutul 7), Szijj (minutele 26 şi 54), Doană (minutul 62), Jilavu (minutul 79) şi Panescu (minutul 89). Au jucat: Boşca – Dobre (74 Sandu), Ibric, Bătrânu, Ciocoi (80 Panescu) – Ciucur, Mutică, Doană, Chivu – Szijj (65 Jilavu), Perşa. Campionatul era terminat, meritoriu, pe locul 7.

Marcatorii acestei ediţii au fost: Szijj (de 11 ori), Ciocoi şi Doană (câte 9), Mutică (6), Balaci şi Perşa (câte 4), Chivu, Ibric, Jilavu şi Panescu (câte 2), Sandu, Ciucur, Bătrânu şi Boşca (câte 1). Ciucur şi Szijj au evoluat în toate jocurile, fiind urmaţi de Ciocoi, Doană, Mutică (câte 32), Căprariu (31) şi Boşca (30). A fost un campionat foarte promiţător pentru o nouă promovată, însă plin de neprevăzut şi de evenimente nedorite şi tragice.

Ediţia 1998-1999 a fost mult mai puţin reuşită. La 1 august ea debuta cu un 0-0 la Universitatea Cluj, în formula: Boşca – Dobre, Căprariu, Bătrânu, Ibric, Ciocoi – Szijj, Huza (49 Sandu), Doană, Perşa (75 Jilavu) – Frunză (38 Balaci). Însă după un alt 0-0 acasă cu F.C. Argeş şi 0-5 la F.C. Oneşti, antrenorul Stănescu a fost schimbat din nou cu Ioan Sdrobiş. Această mutare nu a putut împiedica înfrângerea acasă (1-2) în faţa Rapidului, dar s-a obţinut prima victorie abia în etapa a 5-a, 3-2 cu Farul Constanţa (autogol Macavei în minutul 6, goluri Ciocoi şi Balaci în minutele 47 şi 90). După alte înfrângeri în deplasare şi două egaluri acasă (2-2 cu Ceahlăul Piatra-Neamţ şi 0-0 cu F.C.M. Bacău), a doua victorie s-a obţinut în etapa a 11-a: 2-0 cu Gloria Bistriţa, datorită lui Frunză şi Nica. Au jucat: Boşca – Căprariu, Ibric, Bătrânu, Brehui – Szijj (46 Ciucur), Nica, Doană, Ciocoi (68 Dianu) – Jilavu, Frunză (89 Balaci). Peste o săptămână s-a produs însă un dezastru, 0-7 la Dinamo, apoi de două ori 1-1 acasă cu Foresta Fălticeni şi Olimpia Satu Mare, înfrângeri de neprezentare afară: 0-3 la F.C. Naţional şi Astra Ploieşti. După jocul de la Naţional antrenorul Sdrobiş a fost demis, rămânând pentru ultimele trei etape ale turului doar secunzii Aurel Şunda şi Ion Ilieş. La 5 decembrie, în etapa a 17-a, se obţinea a treia victorie, 3-2 cu Universitatea Craiova (Savu în minutul 26, Doană în minutul 58 şi Szijj în minutul 65). Turul era încheiat pe locul 15, cu 3 victorii, 6 egaluri şi 8 înfrângeri, golaveraj 13-36.

Pentru salvarea echipei de la retrogradare a fost readus în iarnă antrenorul Victor Roşca, cel care o şi promovase cu doi ani înainte. În etapa a 18-a, la 6 martie 1999, era învinsă codaşa Universitatea Cluj cu 3-0, goluri Szijj, Balaci şi Pogăcean. La debutul său în A, antrenorul Roşca a folosit formaţia: Urai – Zotincă (69 Ibric), Pelici, Bătrânu, Dianu – Ciucur, Nica, Doană, Pogăcean – Szijj (76 Kovacs), Balaci (81 Frunză). Au urmat însă trei înfrângeri la rând, inclusiv 0-2 acasă cu F.C. Oneşti, până la 3 aprilie, când s-a smuls un 0-0 la Constanţa. La 9 aprilie, după ce fusese 2-0 pentru Steaua la Reşiţa, C.S.M. reuşea egalarea în ultimele 9 minute prin Zotincă şi Vali Ştefan. Au jucat: Urai – Radu David, Pelici, Bătrânu, Dianu – Savu (80 Perşa), Vali Ştefan, Doană (70 Zotincă), Nica, Pogăcean (65 Priseceanu) – Szijj.

După o nouă victorie izolată cu Petrolul (2-1), s-au produs alte înfrângeri, inclusiv 2-3 acasă cu Oţelul Galaţi. Totul părea pierdut, căci mai erau 7 etape. Echipa avea până atunci 5 victorii, 8 egaluri, 14 înfrângeri, golaveraj 23-53! Însă aceste 7 etape vor marca o neaşteptată revenire, cu 3 victorii, 3 egaluri şi un singur insucces. La 8 mai era obţinut un 2-2 la Bistriţa (goluri Jilavu şi Perşa), urmat de un răsunător 1-1 acasă cu Dinamo, care astfel pierdea titlul. A egalat Szijj în minutul 82 şi au jucat: Urai – Căprariu, David, Ibric, Dianu, Brehui – Ciucur (70 Kovacs), Savu, Priseceanu (67 Pogăcean), Jilavu (73 Szijj) – Perşa. Meciul cheie pentru evitarea retrogradării s-a jucat la 15 mai, reuşindu-se un 0-0 eroic în deplasare cu Foresta Fălticeni. Din acel moment tensiunea a dispărut, obţinându-se două victorii clare, 4-1 acasă cu F.C. Naţional şi 3-1 la Satu Mare. Deşi în penultima etapă Astra Ploieşti învingea la Reşiţa cu 1-0, campionatul era terminat cu victoria de la Craiova, 1-0 prin golul lui Jilavu din minutul 17. Au jucat în ultima etapă: Urai – David, Ciucur, Ibric, Dianu, Brehui – Kovacs (77 Păuna), Priseceanu (52 Savu), Nica, Jilavu (68 Benga) – Perşa. Finalmente se termina pe locul 15, primul de peste linie.

Au fost utilizaţi în acest campionat 33 de jucători, cele mai multe meciuri adunându-le Ibric (28), Bătrânu şi Szijj (câte 26), Doană (24). Marcatorii echipei au fost: Ciocoi şi Szijj (câte 5 goluri), Jilavu, Savu şi Perşa (câte 3), Balaci, Doană şi Pogăcean (câte 2), Frunză, Nica, Zotincă, Ştefan, Priseceanu, Ciucur, Dianu şi Kovacs (câte 1), precum şi un autogol. Însă imediat după terminarea campionatului, Victor Roşca a fost demis, fiind apoi înlocuit cu Gabriel Stan.

Campionatul retrogradării, 1999-2000, a plasat din start echipa C.S.M. Reşiţa pe locurile codaşe ale clasamentului. După doar două etape antrenorul Stan părăsea formaţia, care a rămas alte două jocuri sub conducerea lui Viorel Vişan şi Ion Ilieş. Aceste patru etape au însemnat două egaluri (1-1 cu Farul acasă şi 2-2 la Craiova) şi două înfrângeri, între care un catastrofal 0-6 acasă cu Dinamo, care se răzbuna astfel pentru titlul pierdut. Au jucat în acel meci din 4 august 1999: Tufişi – Zotincă, Ibric (56 Căprariu), Cazangiu, Dobre, Brehui – Kovacs (78 Antal), Savu, Doană (56 Nica), Priseceanu – Szijj. După instalarea noului antrenor Dan Firiţeanu, era pierdut acasă cu 2-5 şi meciul cu Astra Ploieşti, echipa ajungând după cinci etape pe ultimul loc. Înfrângerile au continuat, din nou acasă, 1-3 cu Ceahlăul Piatra-Neamţ, într-un joc care a trebuit să se dispute fără public, apoi 0-5 la Steaua. După 9 etape se realizaseră trei puncte (din trei egalităţi), golaverajul fiind de 7-25. În etapa a 10-a se va obţine, surprinzător, prima victorie, 2-1 în deplasare cu Oţelul Galaţi, prin golurile lui Nica (minutul 55) şi Stanciu (minutul 78). Au jucat: Urai – Căprariu, Dobre, Necula, Călugăriţa, Dianu – Nica (82 Savu), Doană, Ciocoi – Stanciu (86 Balaci), Szijj (74 Ciucur). Pentru o etapă a fost părăsit ultimul loc.

A fost un simplu foc de paie. Abia către sfârşitul turului s-au mai reuşit două victorii acasă, 3-1 cu F.C. Braşov în etapa a 15-a (Sasu, Nica, Stanciu) şi 1-0 cu F.C. Naţional (Stanciu) în etapa a 17-a, turul fiind încheiat pe penultimul loc cu doar 14 puncte. S-au disputat din nou trei etape ale returului înaintea pauzei de iarnă, căci echipa naţională urma să evolueze în vara anului 2000 la Campionatul European din Belgia şi Olanda. În etapa a 18-a, la 20 noiembrie, C.S.M. Reşiţa zdrobea pe F.C. Oneşti cu 6-1 prin golurile lui Stanciu (în minutele 7 din 11 m şi 48), Dianu (38), Doană (56), Nica (69) şi Ciucur (80). Au jucat: Tufişi – Dobre (46 Ibric), Căprariu, Necula, Dianu – Stanciu, Doană (61 Szekely), Nica, Ciocoi (69 Ciucur) – Sasu, Szijj. Dar după alte două înfrângeri afară, sezonul era încheiat pe locul 17.

Anul 2000 era început la 4 martie cu 0-0 acasă cu Universitatea Craiova, urmat de alte trei înfrângeri, între care 1-2 acasă cu F.C.M. Bacău. Retrogradarea începea să devină inevitabilă, chiar dacă la 26 martie a fost învinsă Steaua cu 2-0 datorită lui Stanciu (minutul 81 din penalty) şi Perşa (minutul 90). Au jucat: Tufişi – Dobre, Boerean, Căprariu, Călugăriţa, Dianu – Ciucur, Nica (62 Perşa), Doană (69 Lupaşcu), Szekely – Stanciu (90 Tudor). După un egal smuls in extremis la F.C. Argeş (Ciucur din penalty în minutul 88), au revenit înfrângerile, făcând ca antrenorul Firiţeanu să fie demis după retrogradarea matematică a echipei. Rămaşi până la finalul campionatului, foştii secunzi Vişan şi Ilieş au mai reuşit un singur punct, 0-0 acasă cu Extensiv Craiova în etapa XXIX (pe tot parcursul returului a mai fost şi un director tehnic la echipă: Ion V. Ionescu). Au evoluat în acel egal: Tufişi – Ibric, Boerean, Necula, Bădăluţă (46 Perşa), Dianu – Ciucur, Doană (61 Lupaşcu), Nica (80 Tudor), Bercsenyi – Stanciu.

Ultimele etape au însemnat tot atâtea înfrângeri: 2-4 la Petrolul Ploieşti, 0-1 acasă cu Rocar Bucureşti, 0-4 la Braşov, 0-1 acasă cu Rapid şi 1-5 la F.C. Naţional. În acest ultim joc în Divizia A, la 10 mai 2000, când Doană a deschis scorul în minutul 2, au evoluat: Tufişi – Dobre, Călugăriţa, Necula, Boerean (46 Ibric), Dianu – Bercsenyi, Doană, Savu (59 Tudor) – Lupaşcu, Păuna (69 Bădăluţă). Linia finală arăta locul 17, cu 5 victorii, 8 egaluri şi 21 de înfrângeri, golaveraj 35-73. Marcatorii acelui campionat au fost: Stanciu (12 goluri), Nica (6), Szijj, Doană şi Ciucur (câte 3), Sasu (2), Priseceanu, Zotincă, Antal, Dianu, Lupaşcu şi Perşa (câte 1). Cele mai multe jocuri au adunat Doană (32), Dobre (31), Nica (28), Căprariu, Ciucur şi Stanciu (câte 27).

Pe ansamblul celor trei campionate 1997-2000, marcatorii echipei au fost 27: Szijj (19 goluri), Ciocoi şi Doană (câte 14), Stanciu (12), Perşa (8), Nica (7), Mutică şi Balaci (câte 6), Jilavu şi Ciucur (câte 5), Savu (3), Chivu, Ibric, Panescu, Pogăcean, Zotincă, Priseceanu, Dianu şi Sasu (câte 2), Sandu, Bătrânu, Boşca, Frunză, Ştefan, Kovacs, Antal şi Lupaşcu (câte 1), precum şi autogolul unui adversar. Cele mai multe partide au jucat Doană (88), Ciucur (83), Szijj (80), Căprariu (77), Ciocoi şi Ibric (câte 65), fiind utilizaţi în total 56 de jucători. Pe ansamblu s-au disputat 102 meciuri, între care 28 de victorii, 25 de egaluri şi 49 de înfrângeri, golaveraj 124-181. Bilanţul de acasă şi de afară era următorul:

Total          Jocuri         Victorii      Egaluri      Înfrângeri    Golaveraj        Puncte

Acasă             51                   23                15                 13                86-64                84

Afară              51                     5                 10                 36               38-117              25

Aceasta a fost ultima prezenţă de până acum a Reşiţei în Divizia A. Dincolo de rezultatele predominant nefavorabile (cu excepţia campionatului 1997-1998), ea a lăsat o amintire frumoasă prin sportivitate, corectitudine şi prin entuziasmul publicului şi al galeriei, aceasta ajungând să fie cunoscută pretutindeni în ţară. A fost poate cea mai semnificativă prezenţă a Reşiţei la nivel naţional în acei ani marcaţi de profunde frământări pe toate planurile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: