Mircea Rusnac – Momente din viaţa Lindenfeldului de altădată

Suntem în măsură să mai facem cunoscute cititorilor noştri două secvenţe din perioada când satul Lindenfeld era încă locuit şi arăta ca orice aşezare omenească obişnuită. Această perioadă este însă tot mai îndepărtată de zilele noastre. O dovedeşte şi faptul că fotografiile făcute atunci erau alb-negre, dar aceasta poate da o idee în plus în privinţa „parfumului de epocă”. Viaţa din Lindenfeldul de altădată poate fi foarte uşor întrezărită cu ajutorul mărturiilor de mai jos.

Imaginea aceasta, preluată de pe www.banaterra.eu, provine din colecţia de fotografii a lui Franz Dürbeck. Ea surprinde vechiul centru al localităţii, cu biserica, şcoala (în stânga) şi cu elemente ale vieţii de zi cu zi. Acum biserica este goală şi şcoala este în mare măsură demolată. În acele vremuri, Lindenfeld era legat de Reşiţa printr-o linie ferată îngustă care străbătea Masivul Semenicului şi cu ajutorul căreia se transportau lemne şi mangal pentru uzine. Acum, câteva şine provenind din acea linie, care poartă şi astăzi sigla „Resicza”, se află în gardul metalic din faţa bisericii părăsite.

Am primit fotografia de mai sus de la Maria Wesselak, originară din Lindenfeld şi aflată acum în Germania. Aceasta a fost făcută în 1966 de pe una din înălţimile care înconjoară localitatea şi surprinde o vedere de ansamblu a acesteia. Se poate distinge şi aici cu uşurinţă biserica şi pot fi văzute casele din sat, care acum se află aproape toate în ruine. Peisajul în care a fost amplasată această localitate este unul încântător. Mulţumim Mariei Wesselak că ne-a pus la dispoziţie această frumoasă fotografie.

Două instantanee care surprind viaţa de altădată a acestei localităţi. Lindenfeldul a resimţit puternic influenţa istoriei şi a politicii, fiind părăsit treptat de populaţia sa, exclusiv germană, în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Acum, el aşteaptă cu răbdare trezirea la o nouă viaţă. Traiul tihnit al pemilor de odinioară este înlocuit astăzi cu agitaţia turiştilor şi a iubitorilor naturii. Şi poate acum, datorită acestora, Lindenfeldul a devenit mai cunoscut şi mai vizitat decât atunci când era o modestă aşezare de pemi, care îşi vedeau liniştiţi de munca lor şi nu cereau restului lumii decât să fie lăsaţi să îşi ducă traiul aşa cum fuseseră obişnuiţi din moşi-strămoşi.

Anunțuri

7 Comments »

  1. 1
    Adrian Says:

    Domnule Rusnac, aveti mai multe detalii despre calea ferata ingusta pana la Resita? Ce traseu avea, in ce an a fost dezafectata? Ma gandesc ca trecea si prin Secu. Cred ca ar fi ceva unic o plimbare pe vechiul traseu.

    Va felicit pentru munca depusa!

    • 2

      daca ar avea cineva acces la arhiva STeG-UDR…
      sunt sigur ca exista ceva harti cu caile ferate, proprietatea STeG-UDR
      odata ce ai harta e simplu sa iei la pas dealurile din zona…

      Asteptam propuneri pentru o mica expeditie.

  2. 3
    Ana N. Says:

    Cautand informatii pe web despre Lindenfeld am gasit si articolele d-voastra si am o nedumerire. Eu stiam ca populatia ce a intemeiat aceasta asezare si a locuit aici a fost de svabi, nu de pemi. Asa cum am vazut pe crucile care au mai ramas in cimitirul satului, este scris in limba germana. De unde aveti informatia legata de pemi? Cam ciudat ca o populatie „exclusiv germana”, cum afirmati in articolul de mai sus, sa vorbeasca limba ceha, care se foloseste inca in satele de pemi aflate in zona Clisurii.

    • 4

      Mircea are desigur dreptate! Foarte pe scurt si mult simplificat, putem spune ca svabii au trait in satele de cimpie ale Banatului. In Banatul Montan, la Wolfsberg (Garâna), Weidenthal (Brebu Nou), Lindenfeld au trait pemii germani (Deutschböhmer sau Pema cum isi spuneau ei insusi). Lindenfeld a luat nastere in 1828, intemeiat de 36 familii de colonisti de nationalitate germana din zona Klatovy si Loket, Boemia vestica, actuala Cehie, pe atunci incorporata Imperiului Austro-Ungar.
      A nu se confunda cu satele de pemi de pe Clisura! Aceste sate, cam in aceeasi perioada colonizate, au fost locuite in exclusivitate (respectiv in majoritate) de colonisti de nationalitate si limba ceha (vezi de ex. http://www.banat.cz/index.htm).

  3. 5

    Atentie, sa nu se inteleaga gresit: Lindenfeld nu a fost legat DIRECT de Resita prin calea ferata ingusta! Aceasta pornea de la Podul Secul (unde facea jonctiunea cu traseul Resita-Lend-Podul Secul-Secul), urma in amonte cursul vaii Barzavei (actual fundul Lacului de acumulare Secu), pe care o parasea in dreptul vaii Groposu, urmind spre Nord cursul acestei vai, ca apoi, probabil de-a lungul Poganisului (presupun, nu stiu exact) sa ajunga la Delinesti. De aici se incarcau minereurile de fier cu destinatia Resita (vezi Adrian Dragan http://www.banatuldemunte.ro/2010/04/ ).
    Satenii din Lindenfeld coborau pe sub culmea Ciresna in valea Groposului si luau trenul de la Cantonul Silvic Groposu, cel putin asa isi aduce aminte mama mea, care a trait pina la virsta de 8…9 ani la Lindenfeld.

  4. 6

    @Adrian: traseul caii ferate Secu-Resita, jonctiunea cu calea ferata ingusta spre delinesti sunt descrise si pe acest blog: https://istoriabanatului.wordpress.com/2010/05/07/mircea-rusnac-excursie-istorica-la-secul/
    De la Secu(l), din dreptul „Portului Secul” (aici se incarcau lemnele aduse pe canal in vagonete) aflat la ca. 500m de apeductul Secu(l), deasupra vaii cu acelasi nume pornea o alta cale ferata ingusta spre Anina. Si acum s-ar mai putea face excurii minunate (pe jos, cu bicicleta) de-a lungul terasamentului, pe „Streca” – din germanul (Bahn)Strecke.

    Linia trece deasupra satului Secul, pe dealul Herglotz si dealul Secul. La cantonul Poiana Bichii traverseaza soseaua Cuptoare – Valiug si intra in padure (1 sau 2 tunele scurte, infundate intre timp) in directia vaii Sohodolu Mare de unde urmeaza traseul cu banda albastra pina la Pestera Comarnic. Trece peste piriul Comarnic, deasupra Cheilor Carasului, pe care le urmeaza in amonte. Pe un pod din care nu a mai ramas decit scheletul metalic (tot urmind traseul cu banda albastra) se ajunge, de-a lungul Buhuiului, pe la Marghitas la Anina.
    Si altii, veniti de departe fac tura asta, de ex. http://www.eastern-images.de/Reisen/2005/BilderRO2005.htm
    Poate o facem si noi cindva?

  5. 7
    ady Says:

    Mersi de info Robi.
    din pacate anul acesta nu mai apuc sa merg pe acolo dar sper ca la anul sa nu ratez!
    vom vedea la anul.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: